Reactorul nuclear - Cernobilul - din perspectiva tehnică canadiană

REACTORUL NUCLEAR

DESEURILE RADIOACTIVE

ATENUAREA RADIOACTIVA

INTERACTIUNEA RADIATIILOR RADIOACTIVE ±, ² SI ³ CU SEMICONDUCTORII

GENERATORUL NUCLEAR FOTOTERMOELECTRIC

CERNOBÂLUL – DIN PERSPECTIVA TEHNICA CANADIANA

Transmutatiile radioactive naturale precum si reactii nucleare produse artificial, prin reactii de fisiune nucleara au ca rezultat, degajarea unor mari cantitati de energie pe unitatea de masa a substantei cu care reactioneaza.

Posibilitatea utilizarii energiei nucleare s-a realizat o data cu descoperirea fisiunii nucleare si procedeul obtinerii reactiei în lant. Reactia nucleara continua si reglabila se realizeaza în reactori nucleari (pilele atomice).

În reactoare se utilizeaza uraniu 23592U. Conditia necesara pentru decurgerea reactiei nucleare în lant este masa suficienta de uraniu din reactor.

Neutronii care se formeaza în procesul reactiei nucleare, pot iesi prin suprafata uraniului afara si participa la dezvoltarea reactiei în lant.

Pentru ca fractiunea de acesti neutroni sa fie mica, în comparatie cu volumul lui, trebuie ca masa uraniului din reactor sa fie suficient de mare si sa depaseasca o anumita masa critica. Pe de alta parte, pentru ca reactia sa nu decurga prea violent, trebuie reglat numarul de neutroni, nepermitându-i sa creasca prea mult. Aceasta se realizeaza printr-o absorbtie a neutronilor termici excedentari cu ajutorul unor elemente ca borul (B) si cadmiul (Cd).

Un reactor nuclear este alcatuit din: - spatiul în care sunt asezate blocurile de uraniu (23592U) si de moderatori (de obicei, grafit) A, - reflectorul de neutroni care au parasit spatiul în care se desfasoara reactia B, - strat de protectie care protejeaza spatiul înconjurator de actiunea radiatiilor emise în timpul desfasurarii reactiei nucleare C, - bare de cadmiu (Cd) sau bor (B) D si E care sunt introduse în volumul A si încetinesc reactia de fisiune nucleara. Introducerea barelor se face în mod automat, imediat ce puterea reactiei nucleare depaseste o anumita limita. Apa este folosita pentru racirea blocurilor de uraniu, iar aburul rezultat din fierberea apei pune în miscare turbina unui generator electric care produce energie electrica.

Acesta ar fi un aspect al obtinerii energiei în reactoarele nucleare, dar cel mai trist aspect îl constituie problema deseurilor nucleare radioactive si stocarea lor.

O uzina de preparare a minereurilor radioactive sau o centrala electrica nucleara, în afara de elementul utilizabil, produce si o cantitate imensa de produse secundare sau inutilizabile, denumite deseuri radioactive.

Se stie ca, deseurile radioactive ca si minereul sau substanta radioactiva constituie un pericol pentru sanatatea omului. Gradul de periculozitate se datoreaza duratei, uneori chiar mii de ani în care deseurile îsi pastreaza proprietatile radioactive.

Depozitarea deseurilor radioactive este o problema mondiala si de actualitate, ca sa nu mai vorbim de accidentele grave produse prin explozia unor astfel de centrale nucleare sau numai prin deteriorarea unor accesorii din instalatiile complexe ale acestor centrale nucleare.

Explozia centralei nucleare de la Cernobâl din fosta U.R.S.S. a produs o catastrofa ecologica radioactiva de proportii incalculabile, afectând peste 5000000 de oameni din multe parti ale Europei.

Se stie ca, în asemenea situatii oamenii trebuie sfatuiti sa stea cât mai mult timp posibil în casa, în spatii închise si sa fie informati de pericolul îmbolnavirii incurabile prin contaminarea cu radiatii si reziduuri radioactive, iar periodic sa raporteze evolutia radioactivitatii nucleare din atmosfera si numai la scaderea intensitatii radioactive din atmosfera la parametri normali, numai atunci se putea iesi si circula cu siguranta afara din casa.