Cancerele Veziculei Biliare

Este vorba de cele mai multe ori despre o tumora moale, nodulara; ea se poate prezenta si sub forma unei proliferari polipoide. In mod clasic, forma papilara este opusa formei infiltrante, iar forma localizata celei difuze(cea de frecventa).

In 85% din cazuri este vorba despre un adenocarcinom (diferentiat in 60-70% din cazuri); in 10-20% din cazuri se observa un cancer epidermoid rareori pur. In sfarsit, pot figasite si alte tipuri histologice mult mai rare: adenocarcinomul mucinos, sarcomul leiomioblastic sau rabdomioblastic, limfomul sau melanomul malign.

Repartitia topografica a tumorii in vezicula biliara este urmatoarea: fundus 40-%, corp-16%, colet-13%, invadare difuzica a veziculei-30% din cazuri.

Unele metastaze hepatices au ganglionare sunt constatate in 50% din cazuri in momentul punerii diagnosticului. Pe de alta parte, trebuie sa semnalam extinderea frecventa (25-30% din cazuri) a grasimii periviscerale, ceea ce conditioneaza riscul de recidiva.

Cancerul veziculei biliare, cel mai frecvent dintre cancerele cailor biliare, reprezinta aproximativ 4,5% din cancerele digestive. Descoperirea lui intamplatoare in momentul unei colecistectomii nu constituie un caz exceptional. Incidenta medie anuala in tarile occidentale este de circa 2,5 de cazuri la 100.000 de locuitori.

Varsta medie a stabilirii diagnosticului este de 76 de ani si exista o predominanta feminine clara (raportul pe sexe este de 1:4).

Au fost identificati urmatorii factori de risc:

a) litiaza veziculara: 80% din cancerele veziculare sunt associate cu prezenta unuia sau a mai multor calculi. Rolul infectiei cronice ar putea explica aceasta asociere;

b) talia calculului: cancerul veziculei biliare ar fi, dupa aprecierea unora, de 110 ori mai frecvent in caz de calcul(i) cu diamenetru egal sau mai mare de 3 cm;

c) adenomul vezicular: aceasta tumora benigna trebuie considerate drept o leziune precanceroasa, mai ales atunci cand diametrul ei depaseste 1 cm;

d) vezicula de “portelan” (cu peretele calcifiat) este un alt factor de risc cunoscut;

e) o anomalie a jonctiunii bilio-pancreatice asociata sau nu cu o dilatatie chistica a coledocului ar favoriza aparitia unui cancer al veziculei biliare;

f) in sfarsit, unii agenti chimici utilizati in industrie (tricloretilena, folosita in industria cauciucului ) ar putea induce aparitia unui cancer al veziculei biliare

Cancerele veziculare sunt evidentiate in 75% din cazuri de dureri abdominale si/sau de febra. Este vorba de cele mai multe ori despre dureri epigastrice sau in hipocondrul drept, intense, nocturne si evoluand prin pusee. Aceste colici “hepatice” care se agraveaza treptat(ca ddurata si intensitate) devin curand rezistente la antalgice. Celelalte circumstante de descoperire sunt urmatoarele:

- scaderea in greutate in 40% din cazuri;

- greturi si vomismente in 32% din cazuri;

- icter in 15 % din cazuri;

- palparea unei mase epigastrice sau a hipocondrului drept in 30-50%din cazuri;

- descoperirea peroperatorie in 20% din cazuri;

- descoperirea la examenul histologic sistematic al unei piese de colecistectomie in 1% din cazuri.

Examenul biologic este de mica utilitate in stabilirea deiagnosticului de cancer al veziculei biliare. El nu evidentiaza in general decat un sindrom inflamator: cresterea VSH-ului, anemia hipocroma normocitara.

Extinderea tumorii sau comprimarea CBP permit explicarea semnelor biologice de colestaza observate in 70-90% din cazuri.

Cele 3 examene mai utile diagnosticului si tratamentului cancerului veziculei biliare sunt ecografia, opacifiere cailor biliare si endoscopia.