Componențele plantelor terapeutice

Plantele medicinale sunt monumente și minuni ale naturii.

Valorea terapeutică a plantelor medicinale are la bază relația dintre structura chimică a substanțelor active, numite și principii active, și acțiunea lor farmacodinamică pe care o exercită asupra elementelor reactive ale organismului.

În zilele noastre, pe glob, circa jumătate din produsele farmaceutice au la bază plante medicinale, sau au în compoziţia lor principii active extrase din plante (alcaloizi, glicozizi, uleiuri volatile etc.), fiind folosite în tratamentul unor boli grave de inimă, stomac, sistem nervos etc.

Se apreciază că, la scară mondială, se folosesc astăzi în fitoterapia populară şi “cultă” circa 20.000 de specii de plante medicinale şi aromatice, din care mai utilizate sunt circa 300 de plante.

În România se cultivă peste 50 de specii de plante în scop medicinal şi aromatic, cu tendinţa de creştere, pe măsura sporirii solicitărilor din partea industriei chimico-farmaceutice, a altor beneficiari interni şi a posibilităţilor de stimulare şi de valorificare tot mai eficientă a acestor produse la export.

Deoarece la baza eficientei terapeutice a plantelor medicinale sta relatia dialectica substanta activa- actiune farmacodinamica, de prima importanta este calitatea materiei prime.Primul element pentru obtinerea unei materii prime de buna calitate il constituie cunoasterea organului de planta cu continutul cel mai ridicat in substante active( radacini, rizomi, partiaeriene, scoarta, flori, frunze, fructe, seminte). Al doilea element important, legat tot de continutul in substante active, este momentul optim derecoltare.

Tot in legatura cu acest factor sunt si perioada de zi si conditiile meteorologice cand se face recoltarea. In general, plantele medicinale se recolteaza pe timp uscat, dimineata, dupa ce roua s-a evaporat sau dupa amiaza, pana la apusul soarelui. Plantele continand uleiuri volatile se vor recolta, in special, pe timp noros sau dimineata, inainte de rasaritul soarelui.

Radacinile (Radix), rizomii (Rhizoma), bulbii (Bulbus) si tuberculii (Tubera), cu alte cuvinte partile subterane ale plantelor,se recolteaza primavera timpuriu, inainte de formarea mugurilor sau a partilor aeriene ale plantei sau toamna tarziu dupa ofilirea partilor aeriene.

Brusturele  este o plantă erbacee bienală din familia Asteraceae , cultivată în grădini pentru rădăcinile sale comestibile sau întâlnită frecvent ca buruiană. Preferă solurile lucrate, bogate în humus, complet însorite. Rădăcina este foarte crocantă si are o aromă dulce, slabă, puțin pământoasă,

Partea utilizata: o reprezinta radacinile brusturelui, care se recolteaza inainte de in florirea plantei.

Structura compozitionala: Rădăcina de brusture conține inulină , acid palmitic, steric si cofeic, ulei volatil, vitamine din complexul B, nitrat de potasiu, steroli,hormoni vegetali, taninuri,mucilagii, lactona si un compus antibiotic la fel de eficient precum penicilina.