Encefalită

Encefalita reprezinta inflamarea encefalului, provocata de obicei de un virus. Este o afectiune rara dar potential fatala. Boala se prezinta sub doua forme: o forma primara, mai grava si una secundara, mai usoara. Datorita gravitatii, cele mai multe vizite la medic se datoreaza formei primare a encefalitei. Consultarea la timp a medicului si administrarea tratamentului este importanta, intrucat boala poate avea o evolutie imprevizibila.

Encefalita este o inflamatie acuta a creierului. Encefalta asociata meningitei este cunoscuta sub termenul de meningoencefalita. Encefalita este diferita de meningita, desi la evaluarea clinica pot fi prezente ambele conditii, cu semne si simptome de inflamatie meningeana, cum este fotofobia, cefalea sau redoarea cefei. Este diferita si de cerebrita, care descrie un stadiu care precede formarea de abcese si implica infectia cu bacterii inalt distructive a tesutului cerebral, in timp ce encefalita este cel mai adesea oinfectie virala cu leziuni parenchimatoase variind de la usoare la profunde.

Desi conditiile autoimune, bacteriene si fungice pot produce encefalita, cele mai multe cazuri sunt de origine virala. Incidenta encefalitei in populatie este de 1 la 200.000, virusul herpes simplex fiind cea mai frecventa etiologie.

Encefalita cu virus herpes simplex, care apare sporadic la adultii sanatosi si compromisi imun, se regaseste si la nou-nascutii infectati la nastere in timpul nasterii vaginale, fiind potential fatala daca nu este tratata.

Tratamentul pentru encefalita este de obicei simptomatic. Agentii antivirali specifici sunt putini si folositi cu succes limitat in tratarea infectiei virale, cu exceptia encefalitei cu herpes simplex.

Mecanism fiziopatologic

Poarta de intrare a virusului este specifica. Multe virusuri sunt transmise de catre oameni, desi cele mai multe cazuri de herpes simplex sunt reactivari ale virusului dormand in ganglionul trigeminal. Tantarii si capusele pot inocula arbovirusul. Unele virusuri precum varicela zoster si citomegalovirusul necesita o gazda imunodeprimata pentru a dezvolta encefalita clinic aparenta.

„In general virusul se replica in afara creierului si intra in acesta pe calea hematogena sau de-a lungul cailor nervoase. Etiologia infectiilor virale lente, cum sunt cele implicate in panencefalita sclerozanta subacuta indusa de varicela si leucoencefalopatia progresiva multifocala, este putin inteleasa.

Dupa ce a depasit bariera encefalo-hematica, virusul intra in celulele neurale cu afectarea functiei celulare neuronale, congestie perivasculara, hemoragie si un raspuns inflamator difuz care afecteaza materia cenusie. Tropismul regional asociat cu anumite virusuri se datoreaza receptorilor neuronali regasiti doar in regiuni specifice ale creierului. Un exemplu este predilectia virusului herpes simplex pentru lobii inferior si medial temporal.

Cauze si factori de risc

Encefalita are de obicei cauza infectioasa. Agentii virali, cum sunt herpes simplex tip 1 si 2, virusul varicela-zoster, citomegalovirusul, virusurile variolei si rubeolei sunt transmise prin contact intre persoane. Herpesul uman 6 poate fi de asemenea un agent etiologic. Virusul West Nile poate fi transmis prin transfuzii de sange si transplant de organe.

Vectorii animali importanti cuprind capusele si tintarii, care raspindesc genul arbovirus si animalele cu sange cald care sunt vectori pentru rabie si coriomeningita limfocitara.

Patogenii bacterieni, cum este Mycoplasma si cei care determina boala rickettsiala sau boala zgirieturii de pisica sunt rari si implica inflamatia meningelui disproportionat fata de componenta encefalitica. Encefalita datorata parazitilor si fungilor, altii decat Toxoplasma gondii, este foarte rara si regasita de obicei in zonele tropicale.

Semne si simptome

Epidemiologie

Encefalita acuta are o incidenta de de 8 cazuri la 100.000 de locuitori pe an. Encefalita cu herpes zimplex are o incidenta de 2-4 la un milion din populatie pe an. Herpes simplex este cea mai comuna etiologie in encefalita sporadica, fiind mai frecvent in populatiile pediatrice. Grupul arbovirusurilor este cea mai comuna cauza de encefalita episodica, cu o incidenta similara cu cea a herpes simplex.

Istoric medical

Encefalita poate avea un tablou clinic si o evolutie diferite. Severitatea manifestarilor se coreleaza cu prognosticul. Istoricul de intepaturi de tintari sau capuse sau expunerea la excremente de soarece sau sobolan poate indica diagnosticul.

Prodromul viral dureaza de obicei cateva zile si consta din febra, cefalee, greata si varsaturi, letargie, mialgii. Prodromul specific in encefalita determinata de varicela-zoster, Epstein-Barr, citomegalovirus sivariola cuprinde: eruptii cutanate, limfadenopatie, hepatosplenomegalie si cresterea in volum a parotidelor. Disuria si piuria sunt raportate in encefalita cu virus Saint Louis. Letargia extrema este descrisa in infectia cu West Nile virus.