Forme medicamentoase solide

Imagine preview
(8/10 din 2 voturi)

Acest referat descrie Forme medicamentoase solide.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier docx de 5 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Farmacie

Extras din document

Sunt: pulberile, pilulele, capsulele, comprimatele, drajeurile şi granulele şi alte forme solide asemănătoare.

1. PULBERILE sunt substanţe solide dispersate în particule uniforme, cu grad de diviziune determinat, aspect omogen. Se obţin din substanţe solide uscate, mărunţite şi trecute prin site cu ochiuri de diferite dimensiuni. În Farmacopeea Română sunt prevăzute 9 tipuri de site (se pot obţine pulberi foarte fine, semifine, groscioare, etc).

Clasificare:

- după compoziţie sunt pulberi simple (cu o singură substanţă activă) şi compuse (conţin două sau mai multe substanţe active).

- după calea de administrare există pulberi pentru uz extern şi pulberi pentru uz intern (se înghit).

După compoziție: substanţa sau substanţele active şi excipientul.

Excipienţii sunt de 2 tipuri, în funcţie de calea de administrare a pulberii.

- pentru uz intern: zahărul, lactoza şi amidonul din diferite specii de graminee sau din alte plante. Ex. din grâu, porumb, orez, cartof.

- pentru uz extern: talcul, amidonul şi mai rar Lycopodium (o pulbere galbenă, onctuoasă, foarte fină care reprezintă sporii unei specii de ferigă, fiind folosită în special pentru obţinerea pudrelor cosmetice).

Rolul excipienţilor: completează cantităţile, pot funcţiona şi ca substanţe cu rol corector, pot preveni apariţia reacţiilor fizico-chimice nedorite.

După calea de administrare se cunosc 2 tipuri de pulberi:

a)pulberi pentru uz extern

b)pulberi pentru uz intern

a)Pulberile pentru uz extern se folosesc în boli dermatologice, răni, având acţiune antimicrobiană, dezinfectantă, dezodorizantă, adsorbantă, sicativă. Pulberile administrate pe răni deschise, piele lezată, arsuri, pielea sugarilor trebuie să fie sterile. Pudrele sunt cele mai fine pulberi şi servesc la protejarea mecanică, uscarea sau răcorirea pielii. Pudrele cosmetice (farduri, pudre depilatoare) se folosesc timp îndelungat pentru îngrijirea pielii sănătoase şi pentru protecţie împotriva agenţilor atmosferici şi a razelor solare şi conţin excipienţi, parfumuri, coloranţi.

b)Pulberile pentru uz intern sunt de 2 feluri: nedivizate şi divizate. Pulberile nedivizate se eliberează într-un singur ambalaj (pachet, pungă de hârtie). Substanţele active au acţiune de intensitate redusă, dozarea este imprecisă. Nu conţin excipient. Bolnavul îşi măsoară aproximativ cantitatea de administrat pentru odată, folosind unităţi de măsură casnice (linguriţă rasă, vârf de cuţit). Un exemplu este reprezentat de pulberile cu antiacide. Pulberile divizate sunt nişte preparate magistrale, conţin substanţe puternic active, greutatea unui praf este cuprinsă între 0,25 g şi 1 g; fiecare doză este împachetată în plicuri sau se poate introduce în nişte capsule de amidon (caşete).

Avantajele pulberilor: se prepară uşor; au aspect omogen, cele pentru uz intern au absorbţie bună prin diluare, acţionând mai rapid decât alte forme farmaceutice (de ex. comprimatele).

Dezavantajele pulberilor: conservare dificilă datorită suprafeţei mari

de contact cu aerul, umiditatea, lumina, microorganismele; administrare dificilă în cazul pulberilor amare, uneori se poate produce lichefierea pulberilor.

Pulberile se depozitează în recipiente bine închise, ferite de lumină şi umiditate, la temperatura camerei. Pulberile efervescente se condiţionează în recipiente închise ermetic, în prezenţa unei substanţe deshidratante.

2. PILULELE se obţin în farmacie, fiind preparate magistrale. Sunt formaţiuni solide, sferice cu greutatea de 0,2 - 0,3 grame, ce conţin substanţe active înglobate în excipienţi potriviţi ca: sirop, mucilagii, pulberi, glicerină, etc. Cel mai folosit excipient este masa pilulară. Se administrează pe cale orală, prin înghiţire, fără a fi amestecate cu salivă sau sfărâmate în gură. Avantaje: pot fi preparate foarte uşor, cu materii prime şi ustensile simple, gustul şi mirosul neplăcut al unor componente este diminuat, au o stabilitate bună. Dezavantaje: riscul de a nu se dezagrega în timp util pentu a ceda substanţele active, întărirea, eliminarea ca atare.

3. CAPSULELE sunt preparate farmaceutice destinate administrării orale, formate dintr-un înveliş care conţine doze unitare de substanţe active solide sau lichide. După compoziţia lor se clasifică în:

a) amilacee (caşete) - preparate din amidon (de obicei din făină de orez). Sunt formate din 2 cilindri plaţi, turtiţi, cu diametrele puţin diferite care se închid prin suprapunere şi uşoară apăsare. Au un perete poros, permeabil pentru gaze şi umiditate. Se folosesc exclusiv ca ambalaje pentru pulberile dozate, într-o capsulă putând fi introdusă o cantitate de 0,25 - 3 grame. Se recomandă ca în momentul administrării capsula să fie scufundată în apă, după care se introduce în gură şi se înghite cu apă sau ceai. Prin umectare cu apă se înmoaie, devin elastice şi lunecoase în scurt timp şi se digeră sub acţiunea mecanică a bolului alimentar şi a amilazelor, eliberând substanţele medicamentoase incluse în ele.

b) gelatinoase - se prepară din gelatină, pe cale industrială. După forma lor sunt de 2 tipuri:

Fisiere in arhiva (1):

  • Forme medicamentoase solide.docx