Medicamentele în Franța

Argument

Modelul sistemului de sănătate francez se remarcă prin natura să hibridă, rezultată dintr-o combinaţie complexă între sectorul privat şi cel public din punct de vedere al ofertei şi al finanţării. Sistemul este fondat pe asigurări de sănătate obligatorii, şi completat într-o mare măsură de asigurări voluntare private.

Acoperirea este cvasiuniversală. Atât sectorul spitalicesc cât şi medicina ambulatorie oferă o vastă gamă şi un volum aproape nelimitat de servicii de sănătate şi pacienţii se bucura de o libertate totală de consultare. Sistemul pare performant din punctul de vedere al aşteptărilor populaţiei. În termeni de speranţă de viaţă şi de mortalitate, Franţa se clasează în primele rânduri în cadrul UE. Sănătatea publică prezintă totuşi puncte slabe, cum ar fi incidenta SIDA care este foarte puternică, consumul de alcool şi tutun. Mortalitatea diferă mult în funcţie de clasa socială lucru ce îngrijorează din ce în ce mai tare.

Creşterea cheltuielilor cu sănătatea şi adâncirea deficitelor securităţii sociale, combinate cu încetinirea creşterii economice, persistenţa unei rate ridicate a şomajului, şi îmbătrânirea populaţiei constituie o preocupare majoră. Sistemul francez este unul dintre cele mai răspândite în UE. Politicile de dominaţie a cheltuielilor vizează limitarea ofertei.

CAP I. Sistemul de sănătate din Franţa

1. Introducere

Sănătatea reprezintă cel mai de preţ lucru pe care un om îl poate avea, dar de cele mai multe ori conştientizăm importanţa acesteia atunci când ne lipseşte. Cuvântul „sănătate” provine din latinescul „sanitas” şi reprezintă starea unui organism la care funcţionarea tuturor organelor se face în mod normal şi regulat.

O altă definiţie a sănătăţii este cea dată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi anume: „Sănătatea este acea stare perfectă de bine în care se găseşte un individ din punct de vedere organic, spiritual şi social.”Serviciul de sănătate se enumeră printre cele mai importante servicii pe care statul trebuie să ni le furnizeze, De el depinzând starea de sănătate a populaţie,de aceea acesta ar trebui să fie o prioritate în orice societate.

În această lucrare voi vorbi despre medicamentele şi serviciul public de sănătate din Franţa . În primul rand voi prezenta elemente generale ale acestuia,urmate de modul în care este organizat,elemente privitoare la piaţa serviciul de sănătate francez (cererea şi oferta,costuri etc), aspecte ale calităţii serviciului şi nu în ultimul rand reglementări şi tendinţe existe în cadrul serviciului de sănătate din Franţa, apoi voi vorbi despre medicamentele din Franţa, urmând ca la final să concluzionez ideile principale ale lucrării mele.

2. Populaţia şi starea de sănătate

În anul 1997 populaţia Franţei numără 58.5 milioane de locuitori. Franţa se încadrează în media europeană la repartizarea pe categorii de vârsta astfel: 26% tineri sub 20 de ani ( media UE-24.6%), şi 15.4% persoane în vârstă de peste 65 ani, procent comparativ apropiat cu media UE-15%. Proporţia persoanelor de peste 75 de ani estimată la 6.6% şi relativ ridicată faţă de media UE-6.1% , dar conform studiilor se aşteaptă o rată de 8.2% în anul 2020 care este inferioară mediei europene prevăzute la 8.9%.

În jur de 75% din populaţia franceză se află concentrată într-un număr restrâns de zone urbane. Doar în capitală sunt 9 milioane de locuitori, alte mari oraşe cum ar fi Lille, Lyon sau Marseille număra peste un milion de locuitori.

Speranţa de viaţă în anul 1996 a fost de 82.0 ani pentru femei (UE-80.2) şi de 74.1 ani pentru bărbaţi (UE-73.9). Se observă că ambele valori sunt ridicate faţă de media UE.

Franţa prezenta în 1993 cea mai joasă rată a mortalităţii din cadrul UE şi anume 6.7 decese la 1 000 locuitori (UE-8.2).

Mortalitatea infantilă a fost estimată la 4.9 decese la 1 000 de născuţi vii în anul 1994 şi este inferioară mediei UE (5.4).

Bolile cardiovasculare şi de cancer reprezintă principalele cauze de deces. Rata mortalităţii masculine cauzate de cancer este foarte ridicată. Pentru femei cauza principală de deces o reprezintă bolile cardiovasculare.

Incidenta SIDA a fost estimată în 1996 şi rămâne încă foarte ridicata - 72 noi cazuri diagnosticate la un million de locuitori.