Medicația Antianemică

Medicaţia antianemică

Se foloseşte în tratamentul anemiilor carenţiale.Această grupă cuprinde fierul,care corectează anemiile feriprive, vitamina B12 şi acidul folic, care corectează anemiile megaloblastice datorite deficitului celor două vitamine, ca şi diferiţi factori de creştere hematopoietici - eritropoietina, destinată în principal corectării anemiei din bolile renale cronice şi factorii mieloizi de creştere, utili în deosebi pentru combaterea neutropeniei produse de tratamentul intensiv cu citostatice, de asemenea în anemiile aplastice se folosesc şi steroizi anabolizanţi, iar în anemii imuno patogene corticosteroizi.

Medicaţia anemiei feriprive

Fierul este un compus cu efect terapeutic numai ca medicaţie de substituţie în anemiile feriprive. Este indispensabil pentru organism, intrând în compoziţia hemoglobinei şi a unor enzime ale oxidoreducerilor celulare. Necesarul de fier este de cca 1mg/zi la bărbat şi 1,4 mg/zi la femei. În ultimele luni de sarcină şi la sugari necesarul este de 6 mg/zi.

La bolnavii cu anemie feriprivă proporţia fierului medicamentos absorbit creşte la 25-30% , apoi scade progresiv pe măsura corectării deficitului.Dacă se administrează concomitent cu alimente absorbţia sa este redusă, de asemenea antiacidele diminuează disponibilitatea pentru absorbţia fierului.

În cursul tratamentului cu fier se urmăreşte: combaterea anemiei combaterea tulburărilor trofice, refacerea depozitelor de fier din organism.

Acţiunea antianemică: refacerea hemoglobinei se realizează cu o viteză maximă de 0,2g/100 ml în fiecare zi. Tratamentul pentru refacerea hemoglobinei trebuie să aibă o durată corespunzătoare.

Combaterea anemiei este constatată prin: dispariţia semnelor subiective, apariţia crizei reticulocitare (maximă după 5-10 zile), se produce creşterea numărului elementelor tinere, normalizarea cantităţii de hemoglobină, creşterea valorii globulare şi a numărului hematiilor.

Tulburările trofice ce apar în condiţii feriprive( tegumente, unghii) se modifică.

Refacerea fierului din măduvă, ficat necesită 2-4 luni, astfel, tratamentul trebuie să aibă o durată corespunzătoare. Acesta depinde de absorbţia şi utilizarea Fe în organism.

Compuşii de fier se pot administra fie oral fie parenteral.

Medicaţia orală.

Se utilizează săruri feroase care se absorb mai bine şi sunt mai puţin iritante decît cele ferice. Disponibiltatea Fe din diferite preparate este aproximativ aceeaşi. Doza optimă pentru adult este de 180-200 mg Fe pe zi, fracţionat în 3 prize administrat cu o junătate de oră sau cu cel puţin 3 ore după mese. Pentru a evita iritaţia gastrică se recomandă începerea tratamentului cu doze mai mici care secresc progresiv. Durata tratamentului este de 4-6 luni, pentru corectarea anemiei şi refacerea depozitelor de fier.

Sulfatul de fier conţine 25% Fe în masa moleculară, glutamatul feros conţine 20% Fe în masa moleculară, gluconatul feros conţine 12% iar fumaratul feros tot 12%.

Factori care influenţează absorbţia: pH-ul gastric influenţează absorbţia-absorbţia în formă ionizată necesită pH-ul acid.

Absorbţia cea mai bună are loc pe stomacul gol, majoritatea compuşilor de Fe sunt iritanţi însă şi administrarea se face după masă. Absorbţia depinde şi de deficitul de Fe din organism oral se absoarbe peste 30-40% din cantitatea necesară.

Preparate:

Glubifer drajeuri ce conţin glutamat feros. Se administrează de 3x2 sau 3x1 draj.pe zi.

Ferglurom fiole buvabile ce conţin gluconat feros, conţine 12% Fe. Se administrează 100-200 mg de 3 ori pe zi.

Ferro-Gradumet comprimate enterosolubile de sulfat feros, care cedează treptat fierul . Se administrează un comprimat pe zi dimineaţa.

Tardyferon drajeuri de sulfat feros care cedează treptat fier.

Ferronat sirop ce conţine fumarat feros.Dozele uzuale sunt de 600 mg/zi.

Efecte adverse: iritant asupra mucoasei intestinale, cu apariţia inapetenţei, greţurilor, durerilor epigastrice, de aceea se administrează după mesele principale. Formele lichide colorează smalţul dentar. Datorită fixării hidrogenului sulfurat( stimulent fiziologic al peristaltismului) deseori se produce constipaţie.