Medicatia Antiastmatica

Astmul bronsic este o boală inflamatorie cronică a căilor aeriene caracterizată prin hiperreactivitatea patologică a arborelui traheobronsic la multiplii stimuli. Se manifestă din punct de vedere fiziopatologic prin obstructia căilor aeriene care poate fi reversibilă (partial sau total) spontan sau după terapie si din punct de vedere clinic prin parioxisme de dispnee, tuse si respiratie suierătoare.

Medicatia folosită în tratamentul astmului bronsic (medicamentele sunt redate în ordinea succesivă introducerii în tratament):

1. Tratamentul medicamentos al astmului acut sever:

a. Simpatomimetice s.c. (adrenalină, terbutalină)

b. Aminofilină si i.v.

c. Glucocorticoizi i.v. (hidrocortizon sau prednisolon sodiu succinat), apoi glucocorticoizi oral (prednison)

2. Tratamentul medicamentos de întretinere în astmul cronic:

a. Beta2-simpatomimetice în aerosoli (orciprenalină, terbutalină, salbutamol, fenoterol)

b. Beta2-simpatomimetice oral

c. Aminofilină oral

d. Cromoglicat disodic în aerosoli

e. Glucocorticoizi în aerosoli (beclometazonă)

f. Glucocorticoizi oral (prednison) sau i.m. (metilprednisolon acetat, triamcinolonă acetonid)

Există diferite scheme de tratament în trepte al astmului bronsic, tinând seama de patogenia bolii si de starea clinică a pacientului.

În general, se consideră că primul medicament folosit trebuie să fie un stimulant beta2-adrenergic, administrat pe cale inhalatorie. Dacă astmul nu poate fi controlat, se asociază, pe rând, teofilină(aminofilină), un glucocorticoid inhalator (beclometazonă dipropionat) si în cele din urmă un glucocorticoid sistemic (prednison).

În astmul alergic si în astmul indus prin efort se recomandă, pentru profilaxia crizelor, cromoglicat sau ketotifen.

În astmul grav si în starea de rău astmatic sunt indicate un glucocorticoid i.v. (hemisuccinat de hidrocortizon), teofilină (aminofilină) în perfuzie, un mucolitic activ si oxigen.

1. SIMPATOMIMETICE BRONHODILATATOARE

Adrenalina sau epinefrina este o amină simpatomimetică cu actiuni alfa si beta, are efecte favorabile în astmul bronsic datorită bronhodilatatiei si decongestionării mucoasei. Se foloseste pentru tratamentul de urgentă a crizei astmatice, în injectii subcutanate 0,2-0,3ml din solutia de 1% beneficiul apărând după 3-5 min. La nevoie se repetă la fiecare 20 min, până la 3 – 4 doze. Se poate administra si în aerosoli, în solutie 1% (solutia este concentrată, nu se poate injecta).

Efectele secundare sunt frecvente, mai ales la injectare: tremor, anxietate, tulburări cardiovasculare cu risc de aritmii severe sau hemoragie cerebrală. Prudentă în caz de cardiopatie ischemică, HTA, aritmii, hipertiroidism si la bătrâni.

Efedrina este tot un simpatomimetic cu actiuni alfa si beta. Are efect mai durabil decât adrenalina si este utilă în formele usoare de astm, pentru profilaxia crizelor. Se administrează oral 15 – 50 mg de 3 – 4 ori pe zi sau în solutie injectabilă 50-60 mg de 3-4 ori/zi (maxim 250 mg/zi) adulti si copii peste 12 ani; 30 mg de 3-4 ori/zi (maxim 120 mg/zi copii 6-12 ani).

Efectele secundare frecvente sunt în special cele nervoase centrale: anxietate, insomnie, ameteli, cefalee, greată, vomă. La doze mari pot apărea palpitatii, tremor, oboseală musculară.

Izoprenalina este o catecolamină de sinteză cu actiuni predominant beta-adrenergice. Inhalată sub formă de aerosoli linisteste criza de astm bronsic. Efectul survine după 2 – 5 min si durează 30 min – 1 ½ Este utilă ca tratament simptomatic al crizei astmatice sau al altor situatii de bronhospasm (bronsite, bronsiectazie cu emfizem).

Se administrează obisnuit ca aerosoli, prin inhalatie – 0,5 ml din solutia 0,5%, diluati până la 2,5ml si introdusi în 10 – 20 min. Există si preparate de aerosoli presurizati dozati, continând 0,1 mg/doză – se administrează 1 puf o dată, repetând la nevoie după 2 – 3 min; se recomandă a nu se depăsi 3 – 4 doze/zi si 300 doze în 3 luni.