Metode și Tehnici de Sterilizare

Introducere

Introducerea microorganismelor în corpul uman prin intermediul unui produs farmaceutic contaminat, parenteral sau prin răni ale pielii poate avea ca rezultat boli grave sau chiar moartea. Produsele farmaceutice ca injecţii, preparate oftalmologice, fluide de irigare, soluţii de dializă şi dispozitive medicale implantate în corp, trebuie să fie şi să rămână sterile. Prin urmare, sterilizarea este o etapă esenţială în procesul de fabricare al oricărui produs ce ar putea fi injectat sau care vizează suprafeţe mucoase, răni ale pielii sau organele interne.

Sterilizarea poate fi definită ca un proces ce îndepărtează şi distruge toate microorganismele cu ajutorul unui agent chimic sau un proces fizic. Câteva dintre cele mai comune proceduri recomandate pentru sterilizarea unui produs sunt următoarele:

-Filtrarea

-Sterilizarea cu abur

-Sterilizarea uscată

-Radiaţii ionizante

-Sterilizarea cu etilen oxid.

Alegerea metodei potrivite depinde de tipul de formulare şi de capacitatea acesteia de a rezista la tratametul aplicat prin procedura de sterilizare selectată. De exemplu o formulare lichidă poate fi sterilizată folosind autoclava sau filtrarea aseptică, întrucât dispozitivele medicale sunt tratate radiaţii ionizante. Uneori însă, lichidul este un produs biologic, cum ar fi interferonul sau o mică peptidă ce nu pot fi sterilizate, prin urmare filtrarea pe cale aseptică este singura soluţie. Eficacitatea tratamentului depinde de timpul cat a fost aplicat mostrei şi de gradul iniţial de contaminare. Aşadar cu cât sunt mai puţime microorganisme prezente într-o mostră cu atât durata procesului de sterilizare va fi mai mică. Totuşi majoritatea medicamentelor sterile sunt fabricate pe cale aseptică, deoarece sterilizarea degradează stabilitatea chimică a produsului.

Principalul obiectiv al procesului de sterilizare este distrugerea tuturor microorganismelor prezente într-o mostră dată. Metabolismul microbian se bazează pe utilizarea de compuşi anorganici şi organici pentru a stimula creşterea celulelor, diviziune şi întreţinere. Reacţiile enzimatice sunt esenţiale pentru creşterea microbiană, reproducere, supravieţuire şi răspândirea în mediu. Toate procesele de sterilizare inactivează sau interferează cu aceste reacţii enzimatice care susţin metabolismul microbian. Când se expune o cultură microbiană la un agent de sterilizare inactivarea microorganismelor urmează o curbă exponenţială a morţii acestora. Probabilitatea ca o populaţie de microorganisme sa supravieţuiască unui proces de sterilizare este determinată de numărul lor, tipul, şi rezistenţa la procesul de sterilizare. În plus, supravieţuirea microorganismelor este influenţată şi de alţi factori cum ar fi umiditatea, energia termică şi timpul expunerii.

Sterilizarea cu abur

Când un eşantion este amplasat într-o autoclavă ce utilizează abur saturat şi presiune, este sterilizat prin procedeul numit sterilizare cu abur. Principiul de bază al acestei operaţii este ca aerul din cameră este înlocuit cu abur. Pentru a înlătura mai eficient aerul din cameră şi din interiorul probelor, ciclul de sterilizare poate include mai multe etape de evacuare a aerului şi aburului. Ciclurile pentru diferite produse sunt în funcţie de penetrarea căldurii, distribuţie, şi rezistenţa probelor testate, în general folosindu-se temperaturi în jur de 121°C şi presiuni de 1-1.5 bari. Totuşi, timpul necesar pentru o sterilizare completă trebuie determinat în timpul procesului de validare a diferitelor configuraţii de încărcare. Aceste configuraţii sunt bazate pe diferitele tipuri şi numărul de materiale tratate de orice proces particular de sterilizare. În timpul validării se urmaresc doi parametri importanţi, şi anume:

Primul îl reprezintă distribuţia căldurii în interiorul camerei, pentru a determina punctele “reci”. Acesta urmăreşte uniformitatea şi variabilitatea căldurii în interiorul camerei.

Al doilea parametru este penetrarea căldurii folosind configuraţii cu sarcină reală. Aceste sarcini reprezintă tipuri materiale sterilizate zi de zi cum ar fi medii de cultură, instrumentaţie de laborator, sticlărie, recipiente din plastic, şi a deşeurilor biologice.

Amplasarea de indicatori biologici în autoclava, lângă sau în interiorul sarcinilor va permite determinarea temperaturii şi presiunii în fiecare mostră. Este important ca temperatura şi presiunea corectă să fie distribuite uniform în toate materialele aflata în cameră pentru o distrugere completă a microorganismelor. După incubarea diferiţilor indicatori biologici, absenţa creşterii indică sterilizarea completă a tuturor materialelor.