Preparate Antituberculoase

INTRODUCERE

Tuberculoza, sau TBC (abreviere pentru „bacilul de tubercul”) este o boală infecțioasă frecventă și, de obicei, curabilă, provocată de diferite tipuri de micobacterii, de obicei de Mycobacterium tuberculosis. Cel mai des, tuberculoza atacă plămînii, dar poate afecta și alte părți ale corpului (pleură, rinichi, peritoneu, piele, ochi, oase etc.).

Pentru tratarea acestei boli se folosesc preparate antituberculoase – substanțe medicamentoase care oprimă creșterea și multiplicarea mico-bacteriei tuberculozei. După origine pot fi sintetice (izoniazida, PASC-ul, etambutolul, protionamida ș.a.) și antibiotice (streptomicina, rifampicina, canamicina, florimicina ș.a.), după eficacitatea terapeutică se împart în grupele A, B și C.

Actualitatea temei: Specialiștii cred că o treime din populația lumii este infectată cu M. tuberculosis, și o nouă persoană se infectează în fiecare secundă. În 2007, s-au estimat 13,7 milioane de cazuri cronice active la nivel mondial. În 2010, s-au dezvoltat aproximativ 8,8 milioane de cazuri noi și s-au înregistrat 1,5 milioane de decese asociate tuberculozei, majoritatea în țările în curs de dezvoltare.

Deci, tema dată este actuală și consider că este important să contribuim la descoperirea unor noi preparate sau perfectarea celor existente în scopul stopării decesilor masive în întreaga lume.

Scopul lucrării: Analiza chimico-farmaceutică a preparatelor antituberculoase și în special: Na2S2O3, p-aminosalicilat de Na, Bepax, Streptosaluzid, Etambutolul, Pirazinamid.

CAPITOLUL I. CE ESTE TUBERCULOZA?

Tuberculoza este o boală complexă, datorită unui germen extrem de rezistent (bacilul Koch descoperit în 1882), cu determinări pulmonare și extrapulmonare greu de vindecat, cu evoluții de lungă durată și afectarea profundă a capacității de apărare și rezistență a organismului.

1. Istoric: Tuberculoza a apărut la oameni încă din antichitate. Cea mai veche dovadă a bolii o constituie bacteria „M. tuberculosis” descoperită în fosilele unui bizon care a trăit în urmă cu aproape 17.000 ani. Fragmentele de schelet găsite indică faptul că oamenii preistorici (4000 î.Hr.) sufereau de tuberculoză. „Ftizie” este termenul grecesc pentru „oftică,” vechea denumire a tuberculozei pulmonare. În jurul anului 460 î.Hr., Hippocrate considera că ftizia era cea mai răspîndită boală din acea vreme. De cele mai multe ori, boala era fatală. Studiile genetice indică faptul că tuberculoza există în America încă din jurul anului 100 d.Hr.

Tuberculoza poate prezenta o mare varietate de simptome, astfel că boala nu a putut fi identificată ca atare decît în jurul anului 1820. Numele de tuberculoză i-a fost dat de-abia în anul 1839 de către J. L. Schönlein. Bacilul care provoacă tuberculoza, „Mycobacterium tuberculosis”, a fost descoperit la 24 martie 1882 de Robert Koch. Tuberculoza a creat o profundă îngrijorare în secolul al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea, fiind considerată o boală endemică a populației urbane sărace. În 1815, în Anglia, unul din patru oameni murea de „oftică”. În 1918, în Franța, unul din șase oameni murea de tuberculoză. După ce oamenii de știință au stabilit, în jurul anului 1880, că boala este contagioasă, tuberculoza a fost inclusă într-o listă a bolilor cu declarare obligatorie în Marea Britanie. În 1946, dezvoltarea antibioticului numit streptomicină a transformat în realitate tratarea eficientă și vindecarea bolnavilor de TBC.

2. Semne și simptome: Aproximativ 5–10% din persoanele care nu au HIV, dar sunt infectate cu tuberculoză dezvoltă forma activă a bolii în timpul vieții. În contrast, 30% din persoanele infectate cu HIV și tuberculoză dezvoltă forma activă a bolii. Tuberculoza poate afecta orice parte a organismului, dar mai frecvent plămînii (cunoscută drept tuberculoză pulmonară). TBC extrapulmonară este cea care se dezvoltă în afara plămînilor. TBC extrapulmonară poate coexista cu TBC pulmonară. Semnele și simptomele generale includ febră, frisoane, transpirații în timpul somnului, pierderea poftei de mîncare, scăderea în greutate și letargie. Mai poate fi observată și deformarea semnificativă a degetelor.

Tuberculoza pulmonară: Dacă infecția cu tuberculoză devine activă, boala se dezvoltă în plămîni în aproximativ 90% din cazuri. Simptomele pot include dureri în piept și tusă îndelungată, cu spută. Aproximativ 25% din persoane nu prezintă nici un simptom (sunt „asimptomatice”). Uneori persoanele bolnave au tuse cu sînge în cantități mici. În cazuri rare, infecția poate eroda artera pulmonară, determinînd o hemoragie masivă, numită anevrism Rasmussen.