Propolisul

Motto:

“Dacă eşti albină şi vrei să prepari propolis, reţeta ar fi următoarea: se colectează răşina cu efect antibiotic de pe anumiţi copaci (plop, mesteacăn, pin, salcie), se mestecă vreme indelungată cu salivă cât cuprinde, şi se depune în interiorul stupului, pe marginea ramelor şi între rame şi podişor. Astfel stupul devine cu mult mai steril decât un spital modern, şi este întărit ca o cetate”.

1. Introducere

Dezvolatrea societăţii umane a permis cunoaşterea unor resurse naturale deosebit de valoroase-produsele albinelor. Mulţi vindecători din antichitate au folosit mierea, polenul cules de albine, propolisul şi lăptişorul de matcă, ceara de albine şi veninul pentru tratarea unor boli.

În epoca modernă, studiile şi cerecetările efectute asupra resurselor naturale capabile să asigure organismului uman echilibrul funcţional şi buna funcţionare, au evidenţiat valoarea biostimulentă, nutritivă şi terapeutică acestor produse valoroase. Între acestea propolisul reprezintă la ora actuală una dintre cele mai puternice provocări pentru lumea nutriţioniştilor şi cea medicală.

Calităţile curative ale propolisului au fost cunoscute încă din vremea antichităţii. Produsul era foarte bine cunoscut în Egiptul antic. Cu câteva milenii înainte de Hristos, propolisul era cunoscut de marii preoţi, singurii ce procedau cunostinţe de medicină şi de chimie şi chiar arta deîimbălsamare a cadavrelor.

Astfel cuvântul propolis vine din limba greacă și înseamnă „partea dinaintea cetății”. Învățații greci l-au denumit așa observând cum își construiesc albinele stupul și ajungând la concluzia că această substanță joacă rolul de pavăză împotriva agresorilor externi, propolisul făcând din stup o adevărată cetate. Mai exact faimosul filosof grec Aristotel care dorea să cunoască îndeaproape activitatea albinelor a construit un stup transparent. Albinele nu au vrut să-şi dezvăluiască “secretul” şi au acoperit partea interioară a peretelui transparent cu o substanţă de culoare închisă – probabil propolis. De asemenea, propolisul a stat la baza unui parfum creat de greci, intitulat “polianth”.

Propolisul sau "cleiul de albine" , este un produs apicol sub forma solidă, cu aspect de răşina care, în stare naturală sau sub formă de extracte obţinute prin aplicarea unor procedeee blânde, reprezintă o sursă naturală deosebit de interesantă de produşi cu acţiune complexă şi care, aşa cum s-a demonstrat, prezintă o paletă deosebit de largă de acţiuni terapeutice, chiar în afecţiuni cu care se confruntă civilizaţia secolului nostru.

În acest sens, cunoaşterea şi folosirea empirică şi conform tradiţiei medicinei populare a "cleiului de albine" a fost treptat înlocuită de studii ştiinţifice aprofundate care au confirmat nu numai complexitatea compoziţiei sale biochimice ci şi efectele deosebite pe care le oferă acest produs natural în prevenirea şi tratamentul unor afecţiuni degenerative, boli infecţioase, virale etc.

Propolisul s-a dovedit a fi o sursă extrem de interesantă din punct de vedere al compoziţiei sale în compuşi cu acţiune antioxidantă- cu deosebire compuşi flavonoizi- poate contribui sub formă de supliment în alimentaţie, la prevenirea la om a mortalităţii premature, prin corectarea deficitului din interacţiunile dintre antioxidanţii endogeni.

În stare naturală sau sub forma de extracte, tincturi şi diferite forme farmaceutice, propolisul reprezintă la ora actuală pe plan mondial unul dintre cele mai importante mijloace de studiu şi de lucru pentru apiterapie.

2. Propolisul şi rolul său în cadrul coloniei de albine

Cei ce nu cunosc prea multe despre albine, le asociază adeseori numai producţiei de miere. Dar apicultorii stiu foarte bine ca albinele, pe lângă miere recoltează şi polen, apă şi propolis.

Albinele produc propolis ca mijloc de apărare împotriva microbilor, a mucegaiurilor, pentru mumificarea într-un înveliș a intrușilor stupului (combinând propolisul cu ceară pentru îmbălsămare), care sunt omorâți de albine (cum ar fi alte insecte sau șoareci), proces ce nu permite putrezirea lor. Propolisul mai este folosit (de către albine) pentru căptușirea pereților stupului cu un strat lucios, etanș, care nu permite formarea curenților de aer. Acțiunea sa este antimicotică, bactericidă și bacteriostatică, fapt ce previne îmbolnăvirea albinelor.

Propolisul este utilizat pentru astuparea fantelor sau fisurilor din adăpostul ocupat de colonia de albine, pentru fixarea ramelor verticale la baza podişorului, acoperirea fagurilor noi, Se mai găseşte în găurile din stup şi chiar pe părţile cu suprafaţa netedă. În general albinele nu folosesc propolisul pentru a umple spaţiile superioare dar îl folosesc întotdeauna pentru a micşora dimensiunile urdinişului în special în regiunile cu climat rece.