Pulberi FR X

CAP. I. PULBERI - INTRODUCERE

DEFINITIE

Pulberile sunt preparate farmaceutice solide constituite din particule ale uneia sau ale mai multor substante medicamentoase în amestec ,folosite ca atare sau împartite in doze.

Aceste preparate sunt provenite din substante chimice sau produse vegetale aduse la un grad de diviziune corespunzator pentru asigurarea omogenitatii si facilitare administrarii.

Obtinerea pulberilor necesita o serie de operatiuni dintre care cele mai importante sunt: pulverizarea, cernerea si amestecarea .

Gradul de finete al pulberilor este dependent de fortele de coeziune intermoleculare rezultate din structura substantelor care se iau in lucru si de modul de preparare.

Pulberile reprezinta una din cele mai vechi forme de administrare al medicamentelor, iar prepararea amestecurilor de pulberi si împartirea lor in doze constituia una din principalele preocupari ale farmacistilor. Astazi, importanta pulberilor ca forma farmaceutica

s-a diminuat datorita introducerii in practica a unor preparate solide evoluate, cum sunt:- comprimatele, drajeurile sau capsulele.

AVANTAJELE SI DEZAVANTAJELE PULBERILOR

Administrarea sub forma de pulberi ofera multiple posibilitati de asociere a substantelor medicamentoase si asigura o doza precisa a acestora.

Pulberile reprezinta o forma farmaceutica stabila comparativ cu preparatele lichide deoarece reactiile chimice se produc foarte lent. Pulberile fiind constituite din particule de mici dimensiuni se dizolva rapid in fluidele corpului si de aceea rezulta o actiune mai prompta decât in cazul altor forme solide cum sunt comprimatele sau drajeurile.

Trecerea rapida in solutie a pulberilor administrate oral micsoreaza riscul aparitiei de iritatii ale mucoaselor tractului gastrointestinal. Pulberile orale sunt mai usor de înghitit putând fi amestecate cu alimente sau lichide.

Pulberile prezinta si o serie de dezavantaje .Datorita suprafetei de contact mai mari, stabilitatea substantelor pulverizate este redusa deoarece actiunea agentilor externi este mai intensa. De aceea, in anumite cazuri este necesara protejarea pulberilor sau transformarea lor in comprimate sau drajeuri. Un alt inconvenient este reprezentat de faptul ca multe substante medicamentoase sunt mai greu accesibile pentru bolnavi, datorita gustului neplacut sau actiunii iritante asupra mucoaselor.

In sfârsit pulberile necesita pentru preparate un timp apreciabil si de aceea, când este posibil ,din aceleasi componente se prepara capsule sau comprimate.

CLASIFICARE

1. Pulberile pot fi clasificate in pulberi simple si pulberi compuse(amestecuri).

2. Dupa modul de administrare pulberile pot fi pulberi de uz intern si pulberi de uz extern(pudre).

3. Dupa modul de dozare, pulberile se împart in pulberi nedivizate si pulberi divizate in doze determinate.

4. Dupa gradul de finete, pulberile se grupeaza în:

I. pulberi groscioare(pulvis grossus) corespunzatoare sitelor IV si V;

II. pulberi fine (pulvis subtilis) care trec prin sita VII;

III. pulberi foarte fine (pulvis subtillissimus) care corespund sitei VIII;

IV. pulberi coloidale (pulvis impabilis).

CAP. II. CARACTERISTICILE (PROPRIETATILE) PULBERILOR

Pulberile pot fi considerate sisteme dispere de solid in gaz în care faza dispersata este atât de concentrata încât particulele se ating reciproc dar acest contact dintre particulele solide este destul de relativ datorita straturilor de aer adsorbite la suprafata. Particulele componente pot fi deplasate relativ usor si de aceea se vorbeste de curgerea pulberilor .

Materialele solide se pot gasi sub forma de pudre, pulberi, grisuri si bucati. Astfel de materiale sunt produse care dau gramezi.

Pulberile sunt constituite din particule solide, fine,incoerente, care îsi pastreaza caracterele proprii. Particulele individuale pot diferi ca forma si dimensiuni. Prin particula se întelege unitatea cea mai mica a unei pulberi.

Particulele, cu dimensiuni care nu mai pot fi micsorate ulterior decât prin ruperea legaturilor cristaline sau moleculare, ceea ce necesita o mare energie sunt denumite particule primare. Termenul de particula aste deseori folosit la modul general pentru a desemna orice unitate a materiei care are dimensiuni fizice definite.

Particulele pot fi cristaline individuale sau substante amorfe. In pulberi se pot gasi agregate de particule care iau nastere din particule individuale prin procese anumite ca sinterizarea sau cresterea cristalelor .Deosebit de acestea e pot gasi si aglomerate constituite din mai multe particule asociate,la are fortele de legatura sunt de alta natura : - adeziune, sarcini electrice, frecarea.

Spre deosebire de agregate, aglomeratele pot fi desfacute usor prin cernere, agitare sau triturare usoara. In general, un sistem pulverulent este constituit din particule primare, agregate si aglomerate.

Dimensiunile particulelor pulberilor farmaceutice pot cuprinde o gama destul de larga de marimi a caror limita maxima este de 100 m

Forma si dimensiunile unei particule sunt dependente de procesul prin care au fost obtinute si de fortele intramoleculare de coeziune.

Proprietatile specifice pulberilor farmaceutice sunt: dimensionale, de suprafata, reologice si farmaceutice.