Specii de drojdii utilizate în biotehnologie

Specii de drojdii utilizate în procesele biotehnologice

Introducere

Pentruobtinereadebiomasaproteicasau de diversi metaboliti primari si secundari folositi în biotehnologii sunt preferate de multe ori drojdiile, deoarece pot fi mai usor separate din mediul de cultura datorita dimensiunii mai mari a celulei (5 ¼m) si continutului scazut în acizi nucleici (5  9%). În acelasi timp pH scazut la care se dezvolta drojdiile reduce pericolul de contaminare.

Incriminarea componentelor peretelui celular bacterian ca având propietati antigenice constituie un argument în plus pentru utilizarea drojdiilor în diferite procese biotehnologice, dar si în experimente genetice care vizeaza productia unor hormoni, medicamente si proteine heteroloage alte substante biologic active.

Saccharomyces cerevisiae Hansen

S. cerevisiae± este tipul reprezentativ al genului Saccharomyces Meyernemend Reess. Numele generic de Saccharomyces a fost introdus de Meyen în 1838, iar genul a fost definit pentru prima data în 1870 de Reess.

Drojdiile din genul Saccharomyces prezinta celule de forma variata- rotunda, ovale, alungite, cilindrice- care uneori formeaza pseudomicelii si se înmultesc pe cale vegetativa prin înmugurire multilaterala si sexuat prin spori. În conditii naturale, celula diploida se transforma în urma diviziunii meiotice într-o asca cu patru ascospori - 2± si 2s. Lindegren si Lindengren au demonstrat existenta unei perechi de alele a si ±, care controleaza împerecherea. Pe mediu nutritiv complet sau în conditii optime de hrana în natura, între spori sau celule vegetative se realizeaza conjugarea, rezultând zigotul diploid. Locusul tipului de împerechere la Saccharomyces cerevisiae, de exemplu, denumit MAT, este localizat în cromozomul III si exista sub forma a doua alele MATa si MAT±, care controleaza diferentierea sexuata, producerea de feromoni, aglutinarea, împerecherea si sporularea.

Toate tulpinile de drojdii apartin la doua tipuri: heterotalic si homotalic. În practica homotalismul si heterotalismul la drojdii se determina prin testarea capacitatii de sporulare si împerechere. Heterotalismul presupune obligatoriu încrucisarea între celule de tip opus de împerechere a si ± care deriva din culturi unisporale. Zigotii diploizi rezultati segrega întotdeauna în raport de 2a:2±. Homotalismul a fost observat la Saccharomyces cerevisiae vkr ellipsoideus si ulterior la F. Chevalieri.

Studiul genetic al diverselor tulpini a evidentiat ca o singura pereche de alele denumita Ho/ho este responsabila pentru diferentierea homotalism/heterotalism. Studiul segregarii la tetraploizi a aratat ca homotalismul este dominant. Diferenta de comportare a celor doua tipuri de tulpini se datoreste prezentei genei Ho în tulpinile homotalice, în tulpinile heterotalice fiind prezenta alela ho. Saccharomyces cerevisiae este specia folosita din cele mai vechi timpuri în industria de bere si panificatie si cea mai mare parte a drojdiei alimentare si furajere este obtinuta prin recuperarea acestei drojdii de la fabricile de bere. Dezavantajele folosirii tulpinilor de Saccharomyces cerevisiae pentru producerea industriala de drojdie alimentara si furajera îl constituie tendinta de a se dezvolta pe substraturi mai costisitoare.