Suspensii Tipizate

Suspensiile sunt preparate farmaceutice lichide, constituite din una sau mai multe substanţe active insolubile, suspendate într -un mediu de dispersie lichid şi destinateadministrării interne sau externe. Din punct de vedere fizico-chimic suspensiile sunt dispersii de particule solide în:

- mediu lichid (suspensii lichide);

- în mediu solid (exemplu: supozitoare);

- în mediu gazos (aerosoli pulverulenţi,fumul);

- sau având ca fază dispersă o bază de unguent (paste).

Suspensiile sunt formate din următoarele componente:

-substanţa insolubilă suspendată reprezentând faza internă;

- mediul de dispersie sau faza dispersantă (externă);

- agentul de suspendare (auxiliari)

AMPICILINĂ 250

- pulbere pentru suspensie orală

Compoziţie :

Un flacon cu 25 g pulbere pentru suspensie orală conţine ampicilină sub formă de ampicilină trihidrat 3,463 g şi excipienţi: gumă Xantan, aromă caramel, vanilină, aromă de banane, benzoat de sodiu, dioxid de siliciu, zahăr farmaceutic.

Grupa farmacoterapeutică: antibiotice, peniciline cu spectru larg.

Indicaţii terapeutice:

Ampicilina este indicată în infecţii uşoare–moderate produse de microorganisme sensibile:

- infecţii ale aparatului respirator: faringite, traheite, pneumonii, bronşite acute, bronşite cronice acutizate, tuse convulsivă ca alternativă la terapia cu eritromicină;

- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi;

- infecţii ale aparatului urogenital: pielonefrită acută şi cronică, pielită, cistită, uretrită, prostatită, gonoree, avort septic, anexită, salpingită, endometrită, parametrită, pelviperitonită, febră puerperală;

- infecţii ale aparatului digestiv: diaree bacteriană, salmoneloză, shigeloză, febră tifoidă şi paratifoidă, infecţii biliare (colangită, colecistită);

- leptospiroză, listerioză;

- profilaxia infecţiilor chirurgicale la pacienţii cu risc, care urmează a fi supuşi unei intervenţii chirurgicale; pentru prevenirea endocarditei, ampicilina poate fi folosită în monoterapie sau în asociere cu un antibiotic aminoglicozidic.

Ampicilina poate fi folosită pentru continuarea unui tratament cu ampicilină administrată parenteral la pacienţii cu endocardită (de exemplu endocardita enterococică în asociere cu un antibiotic aminoglicozidic), meningită bacteriană, septicemii produse de agenţi patogeni sensibili la ampicilină, listerioză (dacă este necesar, în asociere cu cloramfenicol) sau ca tratament de întreţinere în perioada de convalescenţă.

La pacienţii cu encefalopatie hepatică ampicilina este indicată pentru reducerea sintezei de amoniac la nivel intestinal.

Ampicilină 250 este un produs destinat copiilor.

Contraindicaţii:

- hipersensibilitate la peniciline sau la oricare dintre excipienţii produsului;

- mononucleoză infecţioasă.

Precauţii :

Apariţia oricăror manifestări alergice impune întreruperea tratamentului şi instituirea tratamentului specific. Se recomandă prudenţă la pacienţii cu teren atopic. Pacienţii alergici la peniciline pot prezenta reactivitate încrucişată pentru cefalosporine.

La pacienţii cu diaree severă sau cu vărsături nu se recomandă administrarea ampicilinei pe cale orală, deoarece există riscul absorbţiei antibioticului în cantitate redusă.

Infecţiile severe (meningite, septicemii, artrite, pericardite) necesită tratament parenteral.

La pacienţii cu infecţii biliare (colecistită, colangită), antibioterapia trebuie completată cu tratament specific, cu excepţia formelor uşoare, fără colestază majoră; la aceşti pacienţi se recomandă supravegherea funcţiei hepatice, mai ales în condiţiile tratamentului prelungit cu doze mari.

In timpul tratamentului îndelungat există riscul suprainfecţiilor bacteriene sau fungice cu germeni rezistenţi.

Dacă în timpul tratamentului apare diaree severă şi persistentă, trebuie suspectată apariţia colitei pseudomembranoase. In acest caz, administrarea antibioticului trebuie oprită şi se instituie tratamentul specific; administrarea medicamentelor antiperistaltice este contraindicată.