Ca apa pentru ciocolată - L. Esquivel - legături de familie

Cartea de debut a Laurei Esquivel, Ca apa pentru ciocolata, aduce in prim-planul actiunii familia De la Garza, urmarind in special povestea a doua femei : Tita si mama sa, Elena. Lupta lor, una impotriva celeilalte, este unul din nucleele in jurul caruia se desfasoara actiunea romanului. Romanul se constituie in jurul a numeroase legaturi familiale.

Povestea este narata la pers. a III-a de nepoata Titei, fiind o retrospectiva. De la aceasta aflam componenta familiei De la Garza. Aceasta se constituie numai din femei : vaduva Elena, Gertrudis, Rosaura si fiica cea mica Tita. Alaturi de acestea mai erau si bucatareasa Nacha si servitoarea Chencha. Inca din primele randuri ale romanului aflam despre un obicei traditional al zonei, obicei care va fi tocmai punctul de pornire al conflictului romanului : in Mexic, mezina familiei nu are voie sa se marite, fiind obligata sa aibe grija de mama sa. Asadar Tita este nevoita sa se supuna acestui obicei : ,,Stii foarte bine ca fiind fata cea mai mica dintre toate, menirea ta este sa ai grija de mine pana in ziua mortii mele’’ (L. Esquivel, Ca apa pentru ciocolata, Editura Humanitas, Bucuresti, p. 11).

Bineinteles, Tita, protagonista romanului se revolta impotriva acestei ,,tiranii’’, doreste sa iubeasca si sa fie iubita, sa fie independenta, dar fara rezultat deoarece in familia De la Garza trebuia sa asculti fara a te putea impotrivi, in cadrul normelor de comunicare din casa dialogul nu era inclus. cu toate acestea, pentru prima data in viata, a incercat sa protesteze fata de o porunca a mamei sale. Mama sa era o femeie rece, dura si autoritara, obisnuita sa controleze orice actiune in casa, reprezintand prima piedica in realizarea dorintelor Titei, considerand ca mama sa ,,incepuse s-o ucida de mica, incetul cu incetul, si inca nu-i aplicase lovitura de gratie’’ (L. Esquivel, Ca apa pentru ciocolata, Editura Humanitas, p.39).

Asadar, legatura mama-fiica este una dificila si asta inca de la inceput, cand Tita e adusa pe lume prematur, imediat dupa moartea neasteptata a tatalui sau, ceea ce face sa-i sece laptele Mamei Elena. Prin urmare, mama nu a stat niciodata alaturi de micuta ei. Desi Elena ar fi dorit sa fie numita de fetele ei ,,mami’’, ,,singura care refuzase, sau il pronunta pe un ton nepotrivit, era Tita, motiv pentru care primise o gramada de palme’’ (L. Esquivel, Ca apa pentru ciocolata, Editura Humanitas, p. 13).

Tita se indragosteste de Pedro Muzquiz, dar relatia lor e imposibila datorita Mamei Elena. Aceasta se opune cu vehementa relatiei celor doi, dar pentru a nu-l refuza in totalitate pe tanarul petitor ii propune o alternativa : casatoria cu sora Titei, Rosaura. Convinsa fiind ca, in ciuda casatoriei lui Pedro cu Rosaura, Tita ar mai putea sa aibe vreo legatura cu acesta, mama Elena e mereu cu ochii-n patru, spulberandu-le acestora orice ocazie de a ramane impreuna fie si pentru o secunda : ,,s-a intamplat ca Pedro sa se afle pe aproape si cei doi sa se priveasca o fractiune de secunda cu complicitate [ ] iar privirea vultureasca a Mamei Elena, la 20 de metri distanta, sa prinda din zbor sclipirea acea si sa se supera foarte’’(L. Esquivel, Ca apa pentru ciocolata, Editura Humanitas, Bucuresti, p. ). Urmarea acestui incident a fost trimiterea lui Pedro si a Rosaurei in strainatate, ruinandu-i viata Titei.

Mama Elena ramane la fel de indiferenta fata de suferinta fetei sale si in momentul in care aceasta innebuneste datorita mortii nepotelului sau, exclamand : ,,Foarte bine, daca e nebuna sa se duca la balamuc, in casa sta nu e loc pentru nebuni’’ (L. Esquivel, Ca apa pentru ciocolata, Editura Humanitas, Bucuresti, p. 77). Desi aproape ca pare o mama denaturata, Tita ii sare in ajutor in momentul in care aceasta are nevoie de ea, a fost prima data cand Tita i-a suportat privirea mamei sale si mama a fost cea care si-a coborat-o. Dar desi toata viata s-a opus casatoriei Titei pentru ca aceasta sa-i poata fi aproape la batranete, acum Mama Elena refuza ajutorul fetei sale, facand-o pe Tita sa se simta disconfortabil. Dar nici in momentele dificile din viata mamei sale, Tita nu simte ceea ce este normal sa simti pentru o mama. Dupa moartea mamei sale in dureri groaznice, Tita nu sufera ,,era absolut ilogic sa se astepte sa sufere pentru ca fusese despartita de aceasta, cu care nu reusise sa vorbeasca sau sa stabileasca o comunicare.’’ (L. Esquivel, Ca apa pentru ciocolata, Editura Humanitas, Bucuresti, p. 103). Ba mai mult, in timpul unei aparitii a Mamei Elena dupa moarte, in care ii cere bineinteles Titei sa renunte la Pedro, Tita ii spune : ,,Lasa-ma o data in pace, nu te mai suport ! Mai mult, te urasc, te-am urat mereu !’’ (L. Esquivel, Ca apa pentru ciocolata, Editura Humanitas, Bucuresti, p.148).