Comentariu la poezia Paradis în destrămare

,,In acest suflet de poet e atata dinamism si in acest creier de ganditor atata concentrare,incat versul sau sparge catusele dogmei traditionale Lucian Blaga a patruns taina specificului nostru etnic,s-a asezat pe crestele inaltimilor,unde puterea furtunilor pustiitoare creste ca sa fie aproape de lumina.El a trecut cu o nepasare aristocratica pe drumul ce-l departa de succesul imediat astfel a izbutit sa dea o opera poetica atat de inchegata, noua, originala si adanca ’’ Sextil Puscariu

Fiind un suport pentru demonstratia plierii pe doua nivele diferite a celor doua concepte antagonice care fac structura intregului – traditionalism si modernism – poezia va fi analizata conform principiului onomasiologic(mentalist) de la continut spre expresie, de la elementele traditionale inscrise in poezie si in extensie in definirea lui Blaga – la elementele moderne care dau expresivitate, cele detectate in poezie, putand constitui liniile mari care definesc conceptul in viziunea lui Blaga.

Poezie de aplicatie – in captarea caracteristicilor definitorii ale traditionalismului si modernismului blagian – Paradis in destramare va fi abordata formal, facand o analiza textuala fara pretentia formularii unei judecati de valoare, limitandu-ne sa lecturam poezia si sa cautam literaritatea in raportul dialectic stabilit intre textul poeziei si lector. Adoptam asadar optica de analiza textuala a lui Michael Riffaterre, integrand teoria literara in semiotica si transformand analiza intr-o teorie a lecturii, la care adaugam locul ecuatiei relationale traditionalism-modernism, cu elementele ei complexe de evidentiat.

Tratarea temei s-a facut adoptand un demers comparatist, care aseaza succesiv cele doua transpuneri, fara a neglija permanenta lor raportare la poezia data spre exemplificare in funtie de aspectul considerat ca pertinent intr-o anume secventa a analizei; privind baza teoretica si metodologica, mentionam ca analiza se sprijina pe o bibliografie atasata in extenso la final.

O noua grila de receptare propune o prima lectura ce ne aduce in prim plan atitudinile de continut – ca un rezultat al evolutiei firesti a culturii ce-si pastreaza componenta nationala; aici continutul sustine un traditionalism literar ce vizeaza in primul rand optiuni legate de tematica abordata – in speta un punct de plecare religios – mitul biblic al izgonirii lui Adam din Rai: Si izgonind pe Adam, l-a asezat in preajma raiului celui din Eden si a pus heruvimi si sabie de flacari valvaietoare sa pazeasca drumul spre pomul vietii(Facerea, 3,24), asa cum in Orizont si stil, Blaga afirma: La inceput a fost puritatea, pe urma a venit prihanitul; la inceput a fost desavarsirea, pe urma a venit zgura tot mai netrebnica. Acestei cosmogonii gnostice i se alatura[ ] mitul despre paradis ca loc si stare privilegiata ale inceputurilor omenesti, nenumaratele traditii locale despre o epoca.

Se impune o remarca in privinta reduplicarii prefixului neologic – ultra din derivativele ultramodernist si ultratraditionalist: intrebuintarea are un caracter limitat fiind folosita de Blaga in interviul in cauza tocmai pentru ca acesta urmarea anumite scopuri stilistice in adoptarea acestor creatii, si anume prin apelarea la reduplicarea transelor afixale(aici ultra) poetul a vrut sa sublinieze o evidenta valoare expresiva a celor doua concepte care se intrepatrund, isi incruciseaza sferele, isi intretaie continuturile(ideile), se contopesc intr-un tot unitar.