Familia de limbi amerindiene

Lingvistica, după cum se ştie, este ştiinţa care studiază limba şi regulile ei de dezvoltare. Limba, la rându-i, are o importanţă majoră, ea fiind mijlocul prin care oamenii comunică, îşi exprimă gândurile, sentimentele, deci îi ajută să se integreze în societatea din care fac parte. Datorită limbii, se perpetuează până în zilele noastre, din generaţie în generaţie, experienţa bogată a strămoşilor care, dacă acest factor vital nu ar exista, ar trebui refăcută şi retrăită odată cu fiecare deceniu sau secol trecut, de la capăt.

„Fără limbă nu ar exista nici gândirea, căci omul, aşa cum este el constituit, nu poate gândi fără cuvinte, fără să aibă nume sonore pentru diversele noţiuni, pe care le leagă în judecăţi şi raţionamente”(Graur, 1972). Însă, tot aşa putem spune şi despre om, care fără gândire nu ar putea exista, aceasta constituind, până la urmă, diferenţierea dintre el şi animal. Astfel, limba este cu siguranţă „o condiţie esenţială a existenţei omului”(Graur, 1972).

Limba a fost şi este un „fenomen” îndelung cercetat încă din perioada Renaşterii. Dacă în antichitate şi evul mediu, omul nu şi-a pus, din punct de vedere ştiinţific, problema numărului limbilor, precum nici cea a asemănărilor şi deosebirilor dintre ele, în timpul Renaşterii, datorită noilor condiţii economice, sociale şi culturale, s-au demarat cercetări mai aprofundate a limbilor. În cele ce urmează, ne vom ocupa de clasificarea limbilor în general, de familii de limbi, dar în special de cea a limbilor amerindiene. Prin urmare, vom avea în vedere studii ce mari cercetători şi lingvişti au elaborat în legătură cu aceste clasificări, dar şi date statistice şi geografice în ceea ce priveşte limbile amerindiene.

În această lucrare, vor fi luate în considerare următoarele cărţi: Tratatul de Lingvistică Generală (îngrijit de Alexandru Graur), Introducere în Lingvistică de Eugen Munteanu, Lingvistică Generală şi Comparată de Ariton Vraciu, Enciclopedia Limbilor (coordonator Marius Sala), Introducere în lingvistică de Alexandru Graur, 1000 de limbi - limbi vii, periclitate şi dispărute de Peter K. Austin şi, nu în ultimul rând, Ce limbi se vorbesc pe glob de Lucia Wald şi Elena Slave.

În lumea întreagă, se vorbesc astăzi în jur de 6900 de limbi. Ele se clasifică, după aria de acoperire, în limbi răspândite pe suprafeţe foarte mari, cu sute de milioane de vorbitori, şi limbi care mai sunt vorbite numai de una sau două persoane. Ce este de fapt o limbă? În vorbirea curentă, folosim adeseori termenii limbă şi dialect, termeni între care este foarte greu de făcut distincţie. Omaneii cred că o limbă este scrisă, în timp ce un dialect este vorbit. Totuşi, numai o treime din limbile lumii au şi o formă scrisă - majoritatea există sub formă vorbită. Cucerirea europenilor în alte continente (de exemplu în America) şi nevoile de înţelegere cu indigenii, au dus la crearea de dicţionare, gramatici, lucrări teoretice. Misionarii au fost aceia care, călătorind în ţările coloniale, au alcătuit pentru prima dată astfel de lucrări. Multă vreme, scrierile lor au constituit singurele izvoare pentru cunoaşterea diferitelor limbi. Însă, chiar dacă nu posedă o screiere, o limbă tot are o literatură orală compusă din mituri, legende, povestiri şi cântece, care poartă cu ele istoria şi cultura oamenilor care o vorbesc.

Pentru ca diferitele limbi, atât cele care se vorbesc în prezent, cât şi cele care s-au vorbit în trecut, să poată fi mai bine şi mai uşor studiate, lingviştii au încercat să le clasifice, luând în considerare punctele pe care unele limbi le au în comun cu altele. Astfel, pentru a enumera aceste clasificări aici, ne vom ghida după Tratatul de lingvistică generală şi Ce limbi se vorbesc pe glob (Lucia Wald).