Recenzie - Totem și Tabu de Sigmund Freud

Sa incepem prin a spune ca lucrarea pe care o vom analiza apartine ilustrului psiholog si om de stiinte Sigmund Freud. Prin intermediul acestei lucrari, el doreste sa elucideze misterul ce invaluie aceste doua concepte ce se regasesc in titlu, in scopul oferirii unei intelegeri mai nuantate si mai profunde asupra naturii umane, iar acest lucru nu doar dintr-un unghi biologic ci si dintr-un unghi istorico-social. Referindu-se la lucrarile lui Freud, d-l L. Gavriliu este de parere ca prin intermediul lor ne este oferita “o viziune originala asupra conditiei omului in univers si in societatea contemporana, conditie care – in pofida progresului uluitor inregistrat in planul tehnologiilor si al civilizatiei in sensul strict al termenului – nu difera radical de aceea a omului de acum cateva milenii.

“Totem si tabu” este structurata in patru capitole, fiecare tratand un subiect diferit de celelalte si avand urmatoarele titluri: “Teama de incest”, “Tabu-ul si ambivalenta sistemelor afective”, “Animism, magie si atotputernicia ideilor” si “Reintoarcerea infantila la totemism”.

Sub titlul cartii Freud a asezat urmatoarele: “Unele corespondente in viata psihica a primitivilor si nevroticilor”, iar pe parcursul lucrarii se intalnesc numeroase pasaje in care se realizeaza parelele intre cele doua categorii mai sus mentionate.

Primele doua capitole se concentreaza mai mult asupra tabu-ului, iar autorul se orienteaza catre triburile bastinase australiene, considerate de etnografi drept “cele mai inapoiate si mai mizerabile”. Desi niste bieti canibali ce umbla goi, din partea carora nu ne-am putea astepta sa fie morali, in sensul nostru, in viata lor sexuala, Freud afirma cu surprindere ca acestia si-au fixat cu cea mai mare grija interdictia raporturilor sexuale incestuoase. De asemenea, institutiile sociale si religioase lipsesc, locul acestora fiind luat de un alt sistem, denumit totemism. Pentru a intelege mai bine interdictiile aparute din cauza temerii de incest este necesara o detaliere a acestui sistem de organizare: toate triburile australiene se divid in grupuri, fiecare dintre acesta purtand numele totemului sau. In cele mai multe cazuri, totemul este un animal, insa la fel de bine poate fi o planta sau o forta naturala (ploaia). Totemul este considerat stramosul grupului, iar membrii sai au obligatia sacra de a nu ucide totemul. Modul de transmitere este ereditar, atat pe line paterna cat si materna, cel mai probabil fiind ca initial sa se fi transmis matern. Una din cele mai importante caracteristici ale totemului este exogamia, adica interdictia membrilor aceluiasi totem de a intretine relatii sexuale, ceea ce implica si interdictia casatoriei. Incalcarea regulilor totemice este sanctionata de intregul trib.

Freud abordeaza si tema relatiilor ginere-soacra utilizand numeroase exemple de interdictii si reguli stabilite de triburile primitive actuale menite a le preveni. Bazandu-se pe psihanaliza autorul afirma ca mama ajuge sa se identifice afectiv cu fiica ei atat de mult, incat impartaseste dragostea pe care o are aceasta pentru barbatul ei. La barbat, aceste sentimente provin din nevoia sa de a se fixa asupra unui obiect erotic strain, diferit de imaginea mamei din copilarie. Ne sunt infatisate si cateva exemple de eschivari care pot parea la un momentdat foarte absurde: “La Vanna Lava (Port Patterson), un barbat nu va calca pe urmele soacrei, pe plaja, pana cand fluxul nu va face sa dispara de pe nisip urmele pasilor ei. Daca isi vorbesc trebuie sa pastreze o anumita distanta unul fata de celalalt. Este exclus ca el sa pronunte numele soacrei, sau ea numele lui.” In ceea ce priveste raporturile sora-frate, gasim urmatorul exemplu: “ Daca frate si sora se intalnesc intamplator in afara casei, ea trebuie s-o ia la fuga sau sa se piteasca pe undeva. Cand baiatul recunoaste in nisip urmele surorii, nu are voie sa le urmeze si la fel ea pe ale lui.” Oricat de absurde si infantile (cu toate acestea eficiente) aceste metode ni s-ar parea vom fi uimiti sa constatam ca unele dintre ele inca exista in lumea civilizata de azi. In Statele Unite ale anilor ‘70 in momentul intrarii intr-un lift, barbatii trebuiau sa ocupe partea stanga a acestuia, iar femeile pe cea dreapta.

Desi am vorbit pana in ultimele randuri de mai sus de tabu, fara a mentiona insa ca despre el este vorba, sa vedem acum ce inseamna de fapt acet cuvant. Tabu este un cuvant de natura polinesiana si este similar cu termenul sacer al romanilor sau kadausch al evreilor. Semnificatia cuvantului se intalneste si la numeroase triburi africane, americane si nord-asiatice, continuta insa intr-o denumire analoaga. “Pentru noi, afirma Freud, inseamna sacru, consacrat” dar pe de alta parte are si semnificatia de “dezagreabil, periculos, interzis, necurat”. Antonimul tabu-ului in polineziana este noa, ceea ce inseamna obisnuit, accesibil oricui. “Tabu-ului i se ataseaza in consecinta, ceva similar cu ideea de retinere si, evident, tabu-ul se manifesta esentialmente in interdictii si restrictii.”

Restrictiile tabuiste sunt oarecum diferite de cele morale sau religioase, fiind impuse de la sine si nu raportate la porunca unui zeu. Provenienta lor este de neinteles, insa pentru cei aflati sub dominatia lor ele par de la sine intelese. W. Wundt, care este in dese randuri citat sau amintit in cartea de fata, considera tabu-ul drept cel mai vechi cod de legi nescrise al umanitatii, fiind anterior oricarui zeu si oricarei religii. Iata si sensul cuvatului tabu asa cum se regaseste el in “Encyclopaedya Britannica” si cum a fost cules de catre autorul cartii de fata: “Luat in sensul cel mai strict, termenul tabu exprima doar: a) caracterul sacru (sau necurat) al unor persoane sau lucruri; b) modul de ingradire care rezulta din acest caracter, si c) inviolabilitatea (sau impuritatea) care isi au originea in incalcarea acestor interdictii.” Tabu-ul poate fi “natural” sau direct, cand este produsul unei forte misterioase (Mana) atribuite unei persoane sau unui lucru; “transmis” sau indirect, cand provine tot de la acea forta, dar fie ca este dobandita, fie ca este conferita unei persoane de seama (preot) sau uneia obisnuite. Exista si un tabu care detine o pozitie de mijloc intre cele doua mentionate, cand ambii factori sunt luati in considerare. Tabu-urile directe au drept scop protejarea persoanelor de seama, securitatea celor slabi, ocrotirea impotriva pericolelor legate de atingerea cadavrelor, asigurarea impotriva perturbarii unor acte importatnte in viata (nasterea, casatoria, activitatile sexuale), apararea oamenilor impotriva maniei zeilor.