Studiu de caz - consilierea unui elev

1. NOȚIUNI INTRODUCTIVE

Activitatea de consiliere și orientare are ca scop facilitarea dezvoltării subiectului (elev/grup/clasă). Acest proces are la bază o serie de metode de intervenție psihopedagogică. Fie că activitatea este desfășurată individual (pentru a fi deplin eficientă) sau în grup/clasă, aceste metode nu sunt separate ci par îmbnate în realizarea scopului propus și eventual a temei formulate.

Activitatea de consiliere și orientare solicită din partea profesorului de consiliere, aptitudini și deprinderi de observare. Aceste deprinderi oferă sprijin în cunoașterea elevului, în înțelegerea comportamentului acestuia constituind totodată o bază a alegerii modalităților de intervenție.

Capacitatea de observare se manifestă prin abilitatea de a vedea:

- Comportamentul nonverbal, ce reprezintă aproximativ 85% din comunicarea elevului și este reprezentat printro diversiune de semne legate de postura, mișcarea, gesturi, mimică.

- Comportamentul verbal reprezentat prin cuvinte-cheie, construcții-cheie folosite de elev în discursul său, sublinieri verbale prin ton (cu accent pe propria persoană), particularități ale modului de gândire (optimist,pesimist,realist), stil verbal de a percepe lumea („simt că se întâmplă ceva"), ce oferă posibilitatea de recreare în profunzime a situației;

- Discrepanțe și contradicții în expunerea elevului: între comportamentele nonverbale (privire atentă, gesturi de nerăbdare a mâinilor), între afirmații ("Îmi iubesc fratele, dar nu-l suport"), între afirmații și comportamentul nonverbal ("Mă simt liniștit"-bătăi ritmice din picior).

Alături de capacitatea de observare a subiectului, profesorul de consiliere trebuie să dobândească și abilitatea de ascultare activă, care contribuie la încurajarea elevului/grupului în direcția comunicării.

Problemele cu care se confruntă elevii sunt de o mare diversitate, la fel de mare fiind numărul de cauze care le generează. Gruparea lor în funcție de anumite criterii poate contribui la realizarea unei tipologii. Aceasta se poate obține și în funcție de cauzele care le determină:

- Percepții greșite: în legătură cu propria persoană sau cu alții. Aceasta se manifestă prin crearea unor imagini deformate cu privire la propria persoană, cu privire la alte persoane sau anumite situații.

- Predicții nerealiste:Acestea generează teama de a-și asuma responsabilități sau tendința de a-și asuma prea multe responsabilități. Totodată, individul nu poate aprecia corect efectele acțiunilor sale ceea ce duce la diminuarea gradului de responsabilitatea, la manifestări comportamentale inadecvate.

- Opțiuni în disconcordanță cu posibilitățile care se concretizează în alegeri ce sunt fie sub, fie peste posibilități. Acest fapt determină apariția stării de instatisfacție, a inadaptării școlare, a eșecului

- Autoaprecierea constă în permanentizarea discursului de genul" Nu sunt bun de nimic"

- Preferința pentru evocarea eșecurilor. Individul face mereu referiri la eșecurile din trecutul său în ciuda faptului că a înregistrat și succese. Efectul îl reprezintă instalarea unei stări de deprimare, de neîncredere în sine, de teamă în fața oricărui obstacol, de demobilizare.

Profesorul consilier va putea să-și stabilească strategiile adecvate, pentru a ajunge la o situație dorită (exemplu:formarea la elevi a abilității decizionale), pornind de la o situație inițială(absența abilității decizionale), dacă va cunoaște cât mai bine cauzele ce pot genera anumite probleme și dacă va formula clar obiectivele propuse.