Aforisme și Scrisori - Friedrich Nietzsche

Scrisoriile lui Friedrich Nietzche au fost publicate pentru prima dată în 1902-1909. Ecoul lor a rămas restrâns multă vreme deoarece Nietzche în scrierile lui se prezintă ca fiind un gânditor nimicitor, un antisemit și un geniu hirsut lipsit de simțul nuanțelor. În anii din preajma celui de –al doilea război mondial scrieriile lui au devenit cunoscute în lume dar parte a scrisoriilor au fost puse sub semnul îndoieli presupunându-se că , sora lui Elisabeth Nietzsche a facut anumite retușuri, eliminând și intercalând anumite texte dar spre marea bucurie a celor intersați de gândirea nietcheeana obiecțiile clandestine au fost studiate și eliminate de-a lungul timpului.

După cum se precizează în prefața cărții Aforisme și scrisori Nietzsche Friedrich Wilhelm este “descendentul unei familii de pastori protestanți” foarte atașat de familia lui și iubea aniversăriile, Crăciunul, care rămân pentru Nietzche un momente predilecte de bucurie copilărească.

În ceea ce privește evoluția profesionala lui Nietzsche, a facut scoala elementară și cursul gimnazial inferior la Nauburg. Ulterior începe și educația muzicală , apar primele notițe în acest sens și primele corespondențe cu prieteni Wilhelm Pinder și Gustav Krug carora le va rămâne loial toată viața. Următoarea etapă din viața lui o reprezintă Universitatea din Bonn, la facultățiile de filozofie și teologie, are ca rezultat renunțarea a celei din urmă generând o raceală între Nietzche și mama lui. În 1865 intră la Universitatea din Leipzing, la Facultatea de Filozofie, acolo este decisivă apropierea lui de profesorului de literatură antică Ritschl prin care Nietzche va dobândi o experiență a antichității elene și ajunge să vadă lumea dintr-o nouă perspectivă, descoperă și gandirea lui Shopenhauer.

“ Nietzeche s-a vrut în primul rând filozof în sensul gnoscologic; ambiția lui, exprimată încă din tinerețe, era ca, de pe poziții opuse metafizicii tradiționale în gândirea occidentală de câteva secole încoace , încearcă să clarifice problema cunoașterii și prin alte mijloace decât cele raționale , într-un univers de apartenență.”

A fost un filozof aparte care a scris despre lume și despre orice lucru cu care s-a intersectat în decursul vieții sale dar dintr-o viziune aparte specifică gandirii nietzchenee. A scris despre conceptul de corp, despre energetismul umal, despre maladii, care s-au facut auzite in secolul al –XX-lea în arta terapeutică. Așa graita Zarathustra ilustreaza gustul de a trai cu aviditate. Alte scrieri sunt Dincolo de bine și rau , Stiințe voiase, Genealogia moralei , Cazul Wagner, Ditirambim către Dionysos, Amurgul zeilor sau cum se filofereaza cu ciocanul , Eco Homer etc.

Cugetăriile enunțate într-o formă memorabilă și concisă a lui Nietzsche exprimă despre el însuși a fi un filozof din categoria a doua “ legiuitori ai unor sisteme de valori “ care epuiziează toate mijloacele filozofice de consolare și care de dragul cunoșterii încalcă poruncile divine.

Nietzesche vede chipul filosofului -: „Acolo unde omul încetează să mai cunoască, el începe să creadă. El îşi proiectează încrederea sa morală asupra acestui punct şi acum speră că va fi răsplătit cu aceeaşi monedă: câinele ne priveşte cu ochi încrezători şi vrea ca şi noi să avem încredere în el. Pentru binele omului cunoaşterea nu are atâta importanţă cât credinţa. Chiar în ce priveşte descoperirea unui adevăr, de pildă a unuia matematic, bucuria este produsul încrederii sale necondiţionate că va putea construi ceva pornind de aici. Când ai credinţă poţi să te lipseşti de adevăr” .

Nietzcsche cugetează asupra unor subiecte preferate ca voința omului și credință, depre care consideră că a fost creeată pentru a stopa omul dea cunoaște cel mai înalt nivel de strălucire și putere iar spre deosebire de animal avem un aparat sensorial mult mai rafinat prin care doar trebuie a ne învăța ‘ să ne educăm puterea de a voi’

Alte subiecte preferate ale filozofului relatate în Aforisme și postume este firul îndrumător al trupului. El presupune ca sufletul este doar o noțiune atrăgătoare și misterioasă de care filozofii s-au desparțit greu, dar el, Nietzsche personal consideră că trupul omenesc este o noțiune mult mai complexă și mai uluitoare deoarece este martorul trecutului și viitorul, este batut de vând de ploaie, multa vreme oamenii s-au încrezut cel mai mult în trup,ca fiind comoara cea mai de preț, singurul mod de existență și trai.