Clonarea

CLONAREA

Una dintre problemele ce a starnit atat controverse de natura etica, cat si religioasa, o reprezinta descoperirea si promovarea metodelor de clonare, testele efectuandu-se initial pe animale, pentru ca in ultimii ani domeniul clonarii sa fie extins si sa cuprinda si omul. Prin clonare ( din gr. klon, care inseamna "germen" sau "vlastar" ) se intelege posibilitatea "duplicarii" materialului genetic a unei structuri moleculare, cu obtinerea a doua individualitati biologice identice genetic. Metoda de clonare cea mai frecvent folosita de obtinere a unui clon este cea prin transplant de nucleu ( embryo cloning).

Clonarea e invaluita deseori de un mit popular foarte la moda. Ideea de nemurire e profound umana, clonarea devenind astfel paradisul ateilor. Insa sustinerea cea mai inversunata vine din partea unei secte, si anume cea a raelienilor. Raelinenii sustin ca ne putem prelungi viata la infinit transferandu-ne memoria in alt corp. Din punct de vedere practic, ideea pare infantila. O clona nu insemamna aceeasi persoana, ci o persoana identica intr-o mai mica sau mai mare masura. Nu sunt tot eu, ci e un altul care poarta memoria mea. In plus clonarea presupune si o degradare treptata, avand in vedere ca originalul nu este nemuritor, si atunci copia se va face dupa o alta copie. Fenomenul degradarii seamana cu cel al copierii casetelor video: copia cu numarul “n” devine practic neinteligibila.

In 27 februarie 1997, revista "Nature" anunta nasterea, prin clonare, a unei oi, Dolly, opera unor cercetatori din Edimburg, I. Wilmut si K. H. Cambell. In 1998, se anunta nasterea a doua vaci, prin aceeasi tehnica. In acelasi an, mass-media anunta ca in 11 decembrie, intr-un centru de sterilitate al spitalului din Kyunghe din Seul, profesorul Lee Po Yon a "produs" un embrion uman prin fecundarea unei celule ou, dupa care a fost denucleata si transplantat in ea nucleul unei celule adulte provenind de la aceasi persoana. Dar procesul a fost intrerupt in stadiul de patru celule, datorita restrictiilor din partea Guvernului coreean.

Se cunosc doua tipuri de clonare: clonare reproductiva si clonare terapeutica. Actualmente, clonarea reproductiva este ilegala, dar cea terapeutica beneficiaza de cale libera. Se face deosebirea intre clonarea reproductiva si cea terapeutica, aceasta din urma reprezentand o sansa uriasa pentru medicina contemporana. Probabilitatea mai mare de realizare o are clonarea terapeutica, mai accesibila din punct de vedere al tehnicii, dar si mai putin problematica moral. Plecand de la ADN-ul bolnavului se poate obtine un embrion-clona care nu mai este apoi introdus intr-un uter, ci este utilizat drept cultura de celule stem ( celulele stem fiind nediferentiate, capabile sa formeze orice tip de tesut, constituind astfel materialul ideal pentru refacerea tesuturilor necrozate). Unica solutie pentru refacerea numarului de celule pierdute de catre organismul bolnavului, pare a fi inlocuirea cu celulele stem. Se spera ca ele vor putea fi „invatate“ sa formeze tesuturi de un anumit tip. Mai mult, pornind de la celulele pacientului, prin clonare se va elimina pericolul respingerii materialului transplantat, acesta fiind in mod natural acceptat de catre organism.

Posibile utilitati ale clonarii

Daca celulele totipotente urmaresc obtinerea de embrioni umani, criticile ce i-ar putea fi aduse ar fi aceleasi ce se aduc fecundatiei artificiale. La aceasta se adauga alte anomalii, precum unicitatea patrimoniului genetic, intrucat provine de la o singura persoana. O problema la fel de grava se ridica in cazul in care embrionii sunt destinati sa fie rezervoare de organe pentru transplant. Credem ca motivatia procreativa pusa in acesti termeni nu justifica practica. Celulele totipotente pot fi utilizate si pentru obtinerea de tesuturi ale organismului uman; astfel, tesuturile n-ar risca reactii imunitare de respingere. Numai ca aceste celule n-ar trebui sa provina de la embrioni. Exista posibilitatea obtinerii de celule totipotente si pe alte cai (de exemplu: din cordonul ombilical etc.). Prin clonare genetica (transfer de segmente cromozomiale sau de gene si multiplicarea lor) se pot obtine organisme sau vectori (microorganisme, cum ar fi de exemplu: Escherichia coli) capabile sa produca substante sau hormoni absolut necesare tratarii unor boli. La aceste motivatii, se pot adauga altele: obtinerea unui numar marit de embrioni care sa fie transplantati in uter, prin tehnica FIVET, dat fiind ca sansa reusitei acestor tentative de procreatie artificiala este limitata; cercetari de diagnostic prenatal, fara pierderea embrionului originar; obtinerea de gemeni identici, separati de distante de timp; obtinerea unui gemen identic, pe care sa-l creasca precum propriul copil; obtinerea unui embrion copie, bun de implant, in cazul in care moare copilul; obtinerea unui embrion de rezerva, ca sursa de organe de transplant; obtinerea de embrioni de donat sau de vandut la altii; obtinerea unui clon al unei persoane dragi disparute; obtinerea unei copii a unei persoane faimoase.