Concepte Principale Elaborate în Cadrul Filosofiei Istoriei și Impactul Acestora în Cadrul Conceptual al Filosofiei Secolului al XIX- lea

Aspecte introductive.

In ,, Prefata’’ formulata de Nicolae Gogoneata si Ioan C. Ivanciu in lucrarea ,,Introducere in filosofia istoriei ,, scrisa de Mircea Florian, gasim exprimata, sub o forma eliptica, ideea de baza a lucrarii, conform careia ,,…istoria este o realitate unica, creata o singura data.’’ O caracteristica relevanta, continua autorii, a istoriei este reprezentata de ideea ca istoria este o opera a actiunii omului, a inteligentei si vointei sale. Exista, asadar, o intrepatrundere intre natura si cultura, intre istoria naturii si cea a umanitatii, evenimentul istoric fiind in dublu sens uman – omul este atat suportul, cat si producatorul lui prin vointa si inteligenta sa.

Plecand de la observatiile de mai sus, demersul nostru va avea in vedere:

- inventarierea catorva concepte fundamentale exprimate prin ideile principale expuse in lucrarile folosite drept suport;

- o analiza a acestor idei, tinand cont si de contextul social si cultural-istoric in care au fost formulate, iar, spre final, vom cauta sa concluzionam cu privire la caracterul perenitatii, a valorii lor sub aspect sintetic – evaluativ, a fenomenelor istorice, a legilor istorice a progresului si a sensului istoriei.

Optiunea lui Mircea Florian.

La intrebarea ,, Exista legi istorice ?’’ , Mircea Florian prezinta in lucrarea citata un raspuns comprehensiv; el afirma, citandu-l pe Max Narden ca istoria trebuie sa fie ,, istoria nu a cutarui si cutarui om, ci a omului ca atare’’ , procesul istoric fiind actiunea reciproca dintre general si individual. Ganditorul roman prezinta cele doua teze – teza proindividualista si teza prouniversalista - cu argumentele lor; pe de o parte, existenta compexitatii in istorie, a vointei libere individuale si a hazardului, iar, pe de alta parte, raportul constant al legii izvorate din cauze.

Distinctiile formulate pe rand de : Th. Haering intre ,,legi istorice’’ si ,, legi in istorie’’, legile istorice fiind cele fizice si biologice si E. Bernheim , intre ,,lege si regula’’ sunt folosite de autor ca elemente cu caracter analitic speculativ. Mircea florian explica ca ,,legea istorica’’ are patru caractere distincte:

- legea istorica nu este o lege elementara, marginala sau fundamentala, ci o lege secundara, bazata pe legi elementare convergente, care nu sunt propriu-zis istorice, ci naturale sau psihologice ;

- legea istorica este o lege aproximativa, probabila si cu exceptii posibile, in care un rol hotarator il au cei trei factori enuntati si mai devreme - existenta compexitatii in istorie, a vointei libere individuale si a hazardului, ideea exprimanta aici fiind aceea ca unde exista exceptii de la regula, de fapt, nu exista lege, ca atare – exemplu: regulule gramaticale;

- legea istorica poate fi dedusa din din legi psihologice generale – Wilhelm Wundt;

- legile istorice sunt intim legate de un anumit timp si de un anumit loc, deci pot avea si un caracter ,,temporar’’ , legea fiind si o notiune de relatie, ea neschimbandu-se, ci avand un caracter de inlocuire.

Analizand aceste aspecte, Mircea Florian opineaza concluziv ca ,, legile sunt conditionate de conexiunea factorilor de coexistenta sau de succesiune ( de evolutie )’’ ; astfel, se pot formula trei raspunsuri posibile:

- monismul istoric – un singur factor general istoric, restul de factori luati in discutie sunt ,,umbra sau epi-fenomenul acestuia’’;

- convergenta tuturor factorilor – sa spunem polifenomenele - adica problema neexplicita a unitatii sau convergentei totale – unii factori fiind antagonici;

- juxtapunerea celor doua teorii responsive de mai sus, preeminenta avand existenta unui singur factor – monismul istoric – cu caracter bazilar, in care ceilalti sa se manifeste; astfel, s-a ajuns la formularea teoriei ,,materialist-istorice’’, in care prevalent a fost determinat ca fiind factorul material sau economic.