Conceptul de Totalitarism

1. BIOGRAFIE

Hannah Arendt, teoretician politic german, nascuta din parinti evrei, a emigrat in America in 1941 pentru a evita atrocitatile nazismului, urmand a deveni cetatean american in 1950. Desi si-a inceput cariera teoretica cu o disertatie asupra ideii de iubire la Sfantul Augustin, a dedicat o mare parte din energia sa teoretica respingerii totalitarismului, a raului politic, analizei relatiei dintre putere si autoritate. In tinerete a studiat o vreme sub indrumarea lui Martin Heidegger (unul dintre cei mai importanti filosofi germani ai secolului al XX-lea, in special datorita operei sale “Sein und zeit”, rom. “Fiinta si timp”; publicata in 1927, acesta a contribuit la reconsiderarea fenomenologiei, exercitand o influenta hataratoare asupra gandirii unei serii de filosofi contemporani lui), cu care a avut si o relatie romantica si, ulterior a colaborat cu Karl Jasper (filosof si psihiatru german cu o influenta majora asupra teologiei, psihiatriei si filosofiei moderne).

Fiind considerata la randul ei una dintre cele mai stralucitoare si fascinante minti ale gandirii politice a secolului al XX-lea, Hannah Arendt a avut ca element constant al reflectiei emergenta totalitarismului in secolul al XX-lea ca forma de ascensiune indezirabila a raului politic. A insistat in lucrarile sale asupra distinctiei dintre spatiul public si privat si a cautat sa studieze politicul ca entitate autonoma. A tratat totalitarismul ca pe o acumulare de patologii ce subliniaza conditiile de posibilitate ale unei vieti publice viabile care sa uneasca cetatenii simultan cu respectarea libertatii si unicitatii acestora. Dintre cele mai importante scrieri ale Hannei Arendt mentionez: “Originile totalitarismului”, “Intre trecut si viitor. Opt exercitii de gandire politica”, “Eichmann in Ierusalim. Un raport asupra banalitatii raului”.

2. CONCEPTUL DE TOTALITARISM SI APARITIA REGIMURILOR TOTALITARE

In “Dictionarul Explicativ al Limbii Romane”, termenul “totalitarism” este definit ca regim politic bazat pe conceptia politica totalitara, acel regim politic in care puterea apartine in mod total unei persoane sau unui grup de persoane. Spre deosebire de sistemul politic de tip monarhie absoluta sau dictatura, in regimurile totalitare distanta intre stat si societate este practic anulata, in sensul ca puterea intrupată de stat, prin partidul unic, patrunde pana si în viata particulara a fiecarui cetatean. Ideologia totalitarista este opusa conceptului de societate deschisa.

Din categoria regimurilor totalitare fac parte comunismul, nazismul si fascismul, toate ivindu-se pe scena politica internationala dupa Primul Razboi Mondial. Pana la Mussolini, folosirea notiunii este rara si vaga. O intalnim in timpul Revolutiei Franceze din 1789, in expresia “razboi total”, formula ce exprima mobilizarea generala in forma cea mai radicala. O gasim asociata cu notiunea de “stat” la Hegel. Francois Chatelet si Evelyne Pisier afirma ca termenul de totalitarism, desemnand in acelasi timp fascismul si comunismul, a aparut pentru prima data in “Times”, in noiembrie 1929 cu referire la statul totalitar ca stat unitar, cu partidul unic, fascist sau comunist, nascut ca o reactie la parlamentarism. Denumirea a fost “pusa in circulatie” de Benito Mussolini prin articolul publicat in “Enciclopedia Italiana” in 1932, prin care se proclama pe sine “totalitar” iar statul fascist italian “lo stato totalitario”. Aceasta afirmatie a conducatorului italian a fost intotdeauna disputata de catre critici, acestia ezitand a considera regimul fascist aflat la putere in statul italian ca fiind unul pe deplin totalitar, la egalitate cu cel german nazist sau cu cel rus comunist. Scopul lui Mussolini era de a crea o Italie puternica pe baza sistemului capitalist si in cadrul civilizatiei occidentale. Dar fascismul lui Mussolini nu era decat “un imprumut la scara mica a metodelor moscovite; intr-o lume bolsevizata, un stat fascist apare ca un azil al libertatii”.