Credințele religioase - zeii, misteriile

Credintele religioase ale Epocii arhaice au continuat sa patrunda, mai mult si mai adânc, în viata grecilor. „Epoca obscura” organizase dupa modelul societatii umane panteonul de divinitati homerice, în care admisese si intrarea altor zei, straini, echilibrase raportul între numarul divinitatilor masculine si celor feminine, si pusese bazele cultului orasului-stat, ale polis-ului. încât, se poate spune ca spre sfârsitul Epocii arhaice religia grecilor va ajunge sa capete contururi definitive.

Este o religie - în linii generale - optimista. O religie prin care omul cauta sa obtina protectia zeilor în timpul vietii, mai mult decât dupa moarte. O religie care, acceptând în panteonul ei si divinitati straine, nu manifesta exclusivismul si intoleranta pe care o vor manifesta iudaismul, crestinismul sau islamismul. Religia greaca este superioara celorlalte religii si prin extraordinara bogatie de mituri pe care le-a creat în jurul zeilor sai, si prin implicatiile filosofice sau prin forma poetica a acestor mituri; cât si prin faptul ca mitologia greaca a fecundat atât creatia literara cât si domeniile artei, si chiar o mare parte din gândirea filosofica greaca.

În secolul al VIIlea î.e.n. în lumea greaca se delimiteaza clar doua niveluri de gândire religioasa, doua religii în mod substantial diverse (si, sub anumite aspecte, chiar incompatibile una cu alta) -religia orasului-stat oficiala, si religia populara.

Prima, îsi avea constituit panteonul înca din epoca alcatuirii poemelor homerice, în care zeii apareau ca niste nobili divinizati, -si ca atare, era firesc ca sa intereseze în special clasa conducatoare aristocratica. Principalii zei erau în numar de 12 organizati într-o familie; tatal - Zeus, cu sotia sa Hera (care, dupa Hesiod, îi era sora), cu fratele sau Poseidon si cu surorile lui Hestia si Demeter; urmau cei sapte fii ai sai - printre numerosi alti fii si fiice - nascuti (cu exceptia ultimilor doi) adulterin în afara caminului conjugal: trei fete (Athena, Artemis si Afrodita) si patru fii - Apollo, Hermes, Ares si Hefaistos (cf. P. Grimal). Atributele fiecaruia erau variate, contradictorii unele, altele comune mai multora; confuzie explicabila prin contaminarile sau fuzionarile cu divinitati din alte zone geografice, uneori îndepartate (Creta, Egipt, Asia Mica). - în linii principale, profilul si atributele acestor zei principali erau urmatoarele:

Zeus - singura divinitate greaca probabil, comuna si altor popoare indo-europene, - fiul titanului Cronos pe care 1-a detronat; s-a casatorit cu sora sa Hera. La origine era zeul cerului care trimitea ploile si furtunile; mai târziu a devenit capetenia zeilor prezidând ordinea morala, protector al familiei, al strainilor si al justitiei. - Hera (care a preluat atributele zeitei cretane a vegetatiei si tuturor vietuitoarelor) era o divinitate locala din Argos; fire razbunatoare, înraita de aventurile galante ale sotului ei, a ajuns pâna la urma protectoarea casatoriei si a fidelitatii conjugale. - Poseidon, al carui nume este de origine - se pare - cretana, era protectorul navigatiei, zeul marii (si probabil al fluviilor si râurilor), dezlantuia cu tridentul sau furtunile si cutremurele; animalul sau sacru era calul, pe care el îl introdusese în Grecia. - Hestia, divinitate abstracta, era zeita focului vetrei (centrul cultului familial), apoi al focului în general, venerata în toate casele. - Demeter, care a nascut-o cu Zeus, fratele ei, pe Persefona, mai târziu rapita de Hades, zeul Infernului, era zeita fecunditatii si a agriculturii, divini¬tatea cea mai importanta a misteriilor eleusine, mater dolorosa a Antichitatii. - Athena, zeita-fecioara protectoare a cetatii care-i purta numele, zeita inteligentei, a întelepciunii (se nascuse din capul lui Zeus!) si a strategiei militare, era ea însasi o luptatoare, reprezentata iconografic cu coif, lance si scut. Era inventatoarea primei nave („Argo", care i-a purtat pe argonauti), era protectoarea livezilor de maslini, a stiintelor si a mestesugurilor (în special a celor casnice, torsul si tesutul). Athena era divinitatea care la origine fusese probabil identica cu zeita cretana a serpilor casei, adorata si de micenieni în mileniul al II-lea î.e.n.