Creștinismul

Voi alege drept suport al expunerii mele creştinismul, el reprezentând totodată un principiu fondator pentru Europa, lucru pe care îl voi dezvolta pe cât este cu putinţă, dar voi arăta şi cât de important este creştinismul în ceea ce priveşte capitolul „Europa”.

În prima parte se va vorbi despre rolul creştinismului în Occident. Creştinismul în concepţia lui John Bossy reprezintă faptul că Biserica, deşi este atât de complexă şi cuprinde atât de multe lucruri care ţin de creştinism, ea nu se va plasa în centrul acestuia dar nu va fi găsită nici în sensul restrâns ci va avea însuşiri ale unui organism alcătuit dintr-o societate de oameni, unde se va face referire la modul sau modurile acestora de a trăi şi la acele trăsături ale credinţei creştine, care se pare a fi principala caracteristică în acest caz.

Termenul de creştinism tradiţional acoperă întreaga perioadă, din momentul în care aproape toţi oamenii din Occident au fost înainte de apariţia Reformei creştini tradiţionali, majoritatea păstrându-şi această calitate.

În schimb, în istoria Evului Mediu târziu şi a începutului epocii moderne din Europa se făcea simţită foarte intens necesitatea unei descrieri cât de cât sistematice a acestei tradiţii.

După spusele lui John Bossy se pare că a existat ceva ce s-ar putea numi cultura populară, aceasta fiind total diferită de ceva ce s-ar numi cultura elitei, mai ales atunci când se afirmă în mod axiomatic despre cultura populară că ar fi necreştină, ori că creştinismul ar fi fost adus oamenilor din Occident în timpul secolului al XVI-lea sau mai târziu.

Integrarea între creştinism şi puterea imperială se va rupe în Occident în momentul în care apar aşa-numitele invazii ale popoarelor barbare, dar cel care va supravieţui va fi Imperiul Bizantin, în forme şi conţinuturi care denotau tendinţele unei sacralizări crescânde a figurii împăratului, deţinător al puterii politicii pe o parte si religioase pe altă parte. Se pare că până şi aceste popoare barbare care au invadat Occidentul erau deja creştine, dar într-o formă ariană. De aici apare efortul Bisericii romane(care odată cu căderea imperiului este lipsită de putere, progresa căpătând astfel o crescută relevanţă) pentru convertirea acestor popoare la ortodoxia trinitară.

În aceste împrejurări, creştinismul va avea o importanţă politică, astfel sprijinind constituirea unor monarhii cu care a păstrat pentru foarte mult timp o legătură destul de strânsă şi deci un nou pol al dezvoltării creştinismului.

Revenind la creştinism, el este una dintre cele trei religii monoteiste contemporane, alături de iudaism şi islamism. Considerând împreună catolicii, protestanţii şi ortodocşii sub eticheta globală de „creştini”, religia acestora fiind actualmente la nivel mondial cea mai importantă din punct de vedere numeric. Islamul, cealaltă religie monoteistă derivată din tradiţia religioasă iudaică, ea fiind a doua ca pondere numerică a adepţilor în lume.

Pe la începuturile secolului al XVI-lea, diviziunile creştinismului Occidental s-au încrucişat cu confruntările politico-militare între statele naţionale şi Imperiu, astfel apărând o conotaţie aparte întregii istorii europene: epoca războaielor religioase sau Războiul de 30 de ani, aceste confruntări sângeroase încheindu-se cu Pacea de la Westfalia (1648).

La sfârşit de secol XIX şi în secolul al XX-lea creştinismul a trebuit să se confrunte cu fenomenele provocate de marile schimbări ale revoluţiei industriale, la care s-au adăugat problemele anexe ale urbanizării şi apariţia societăţii de masă, precum şi a introducerii noilor tehnologii de comunicare socială şi de informare.

Relaţiile diferitelor Biserici locale cu statele declarate „laice” au devenit din ce în ce tot mai delicate şi tot mai dificile. Dificil pare să fi fost şi procesul de adaptare la democraţiile moderne. Din acest punct de vedere istoria creştinismului în secolul al XX-lea, poate fi vizată ca istoria unei confruntări delicate cu „modernismul” şi cu „laicizarea”.