Cu și Despre Filosofie

Am decis a-mi incepe aceasta minimalista prezentare printr-un citat care am considerat ca se va potrivi pe deplin cu cele ce urmeaza a fi relatate.

Inca din primele randuri imi voi permite sa imi exprim o vaga parere despre filosofie in general ca stiinta.

Astfel, consider ca acesta disciplina distincta nu reprezinta numai cunoastere ci si apreciere a realitatii.

Vechii filosfi, care au inteles filosofia ca “iubire de intelepciune” , au insistat si asupra caracterului ei de “contemplare dezinteresata’’ a lumii, lipsita de scop practic si de “conduita inteleapta” , in acord cu natura.

Asadar, daca la antici filosofia era contemplare dezinteresata si acord cu natura contemplata, la contemporani ea este inteleasa si ca actiune pregnant subiectiva, ca mod de trai. Acceptiunea antica, traditionala a filosofiei a fost exprimata exemplar de Aristotel.

In ceea ce priveste originea filosofiei, anticii ( Platon si Aristotel ) sunt cei care au relevat sursa ei imediata: mirarea. Potrivit lor, mirarea s-a manifestat, mai ales, fata de esenta si originea tuturor celor existente, a universului in ansamblu.

Jaspers a sustinut ca mirarea este ca o trezire omului din dependenta fata de nevoile vietii, adica este o deschidere a cunostiintei spre un alt orizont esential. Dar trebuie adaugat ca aparitia filosofiei necesita si premise trans-subiective: diviziunea muncii (in fizica si intelepciune), divizarea societatii (in liberi si neliberi) de servitutiile producerii bunurilor vitale, precum si diversitate de cunostiinte particulare, care sa poata fi unificate.

Specificul filosofiei poate fi clarificat mai bine prin specificul problemelor filosofice, deoarece o anumita problema are un anumit obiect si anume interogatii-presupozitii (idei) asupra acesteia.

Asa cum remarca Aristotel, filosofia (problema filosofica) se distinge de stiinta prin faptul ca obiectul ei il constituie lumea (existenta) in totalitate sau in parte, dar o parte raportata la tot, si ca ideile ei (inclusiv cele sub forma de interogatii-presupozitii) sunt extrem de generale si abstracte.

Filosoful roman, Lucian Blaga, precizeaza ca orice problema filosofica are o arie (un obiect) care e, explicit sau implicit, totul existentei - si o zare interioara in mare grad indeterminata (adica un set de idei anticipative, extrem de abstracte privitoare la arie).

Scopurile filosofice sunt legate de asemenea de specificul ei. Pozitiile extreme au alternat de la ideea ca, “prin cunostiintele ei rationale, extrem de generale si abstracte, filosofia ar asigura nemurirea spirituala” (Seneca) la aceea ca, prin cunostiintele sale, nu-i de nici un ajutor, pentru ca ramane impresonala si nu exprima nici autenticitatea filosofului nici ritmul insusi al fiintei.

M. Florian afirma ca prin adevarata sa misiune, aceea de a clarifica notiunile fundamentale, filosofia nu se indeparteaza de realitate, de concret, ci se dezlipeste de real, tocmai pentru a-l ajuta pe om sa nu se lase absorbit de real dezumanizat, si sa se revigoreze prin orientarea sa spre izvoarele lumii, spre unitate si totalitate.

Filosofia romana a aparut mai tarziu decat in Occident insa a cuprins intreaga problematica a cunoasterii umane si a dat productii pe masura spiritului filosofic universal.