Despre Emil Cioran

Eu consider ca a vorbi despre Emil Cioran, unul dintre cei mai cunoscuti filozofi romani, este foarte greu, deoarece a intelege cu adevarat ceea ce a vrut el sa spuna, sa transmita prin cartile sale nu este la indemana oricui. Trebuie analizat cu atentie fiecare capitol al unei carti, recitit, doar astfel reusind cu adevarat sa inteleg cum si ce gandea acesta.

In urmatoarele randuri, voi incerca sa prezint cateva date biografice despre Emil Cioran, despre ce a scris acesta si cateva elemente esentiale ale ideilor sale exprimate in cartile scrise de-a lungul vietii.

EMIL CIORAN s-a nascut la 8 aprilie 1911 la Rasinari, unde tatal sau era preot. A facut studiile liceale in Sibiu, la Liceul Gheorghe Lazar, apoi a urmat cursurile Facultatii de Litere si Filozofie din Bucuresti (1928-1932), incheiate cu o teza despre Henri Bergson. A fost coleg cu Constantin Noica si elev al lui Tudor Vianu si Nae Ionescu. Bun cunoscator al limbii germane, el a studiat în original pe Immanuel Kant, Arthur Schopenhauer, si mai ales pe Friedrich Nietzsche. Inca din tinerete a aratat inclinatie spre agnosticism, simtind, cum se exprima el insusi, incovenienta existentei. In timpul studentiei a fost in mod deosebit influentat de lectura lui Georg Simmel, Ludwig Klages si Martin Heidegger, precum si de filozoful rus Lev Sestov, care situase intamplarea in centrul sistemului lui de gandire. In 1933 obtine o bursa, care ii permite sa continue studiile de filozofie la Berlin, unde intra in contact cu Nicolai Hartmann si Ludwig Klages. Dupa aceasta a fost vreme de un an (1936-1937) profesor de filozofie la Liceul Andrei Saguna din Brasov. Din 1937, an cand obtine o bursa a statului francez pentru doctorat (care-i va fi pre¬lungita in 1938), se stabileste la Paris.

In 1940, este consilier cultural la Ambasada Romaniei din Paris, iar in septembrie, Emil Cioran se intoarece in tara, aducandu-si contributia pe plan cultural la fundamentul noului stat. In 1945, dupa cotropirea tarii si insaturarea regimului communist, se stabileste definitiv la Paris.

In Romania colaborase la Gândirea, Vremea, Floarea de foc, Ca¬lendarul, Revista de filosofie, Convorbiri literare ş.a. Din 1947 incepe sa scrie in limba franceza.

A publicat cinci carti in tara si alte zece in Franta, toate la „Gal-limard". Cartea sa de debut obtinuse, in tara, premiul Comitetului pen¬tru premierea scriitorilor tineri needitati (1934). Pentru Precis de decomposition (1949) i se confera, in 1950, premiul Rivarol. Acest premiu pentru “debut francez” este acceptat, dar el va refuza toate celelalte importante premii literare decernate ulterior (Sainte Beuve, Combat, Nimier).

Intre anii 1950 si 1994 scrie o serie de carti in limba franceza, foarte apreciate in Occident, urmand ca in 1995 sa se stinga din viata.

SCRIERI: Pe culmile disperarii (Bucuresti, 1934; 1990); Cartea ama¬girilor (Bucuresti, 1936; 1991); Schimbarea la fata a Romaniei (Bucu¬resti, 1936; 1941; editie revazuta 1990); Lacrimi si sfinti (Bucuresti, 1937; 1991); Amurgul gandurilor (Sibiu, 1940; Bucuresti, 1991); Indrep¬tar patimas (Bucuresti, 1991); Precis de decomposition (Paris, 1949) — Tratat de descompunere (Bucuresti, 1992); Syllogismes de l'amertume (Paris, 1952) — Silogismele amaraciunii (Bucuresti, 1992); Latentation d'exister (Paris, 1956) — Ispita de a exista (Bucuresti, 1992); Histoire et utopie (Paris, 1960) — Istorie si utopie (Bucuresti, 1992); La chute dans le temps (Paris, 1964); Le mauvais Demiurge (Paris, 1969); De l'inconvenient d'etre ne (Paris, 1973); Ecartelement (Paris, 1979); Exercices d'admiration (Paris, 1985); Aveux et anathemes (Paris, 1987) ; Singurătate şi destin (prima editie: 1992, Humanitas: 1992); Convorbiri cu Cioran (prima editie: 1993 ; Humanitas: 1993); Scrisori către cei de acasă (prima editie: 1995 ; Humanitas: 1995); Mon pays / ţara mea (prima editie: Humanitas, 1996 ); Caiete I (prima editie: Gallimard, 1997 ; Humanitas: 1999); Caiete II (prima editie: Gallimard, 1997 ; Humanitas: 1999); Caiete III (prima editie: Gallimard, 1997 ; Humanitas: 2000); Caietul de la Talamanca (prima editie: 2000 )