Dezvoltarea Filozofiei în Grecia Antică

INTRODUCERE

Filosofia grecească n-a apărut dintr-o dată deplin formată, ci a fost precedată şi pregătită de o experienţă de gândire imemorială, ce se confundă practic cu etnogeneza grecească. Şi ea, asemenea întregii culturi şi civilizaţii a căror expresie emblematică este, a fost adesea considerată o enigmă, dar, asemenea lor, a avut o serie de premise care au făcut-o posibilă. Filosofia grecească îşi are rădăcinile în străvechile legende care relatau miturile fondatoare ale civilizaţiei greceşti. La începuturi filosofia nu-şi punea probleme noi, ci le găsea în cultura timpului său, dar le oferea răspunsuri ce se îndepărtau tot mai mult de reprezentarea mitică a lumii astfel s-au acumulat premisele spirituale necesare apariţiei filosofiei.

După părerea celor mai mulţi cercetători în Grecia Antică a existat o filosofie riguroasă, originală şi nu se confirmă opinia după care grecii au dat puţin şi au luat mult.

Filosofia în Grecia Antică a apărut în perioada genezei a apariţiei relaţiilor de producţie sclavagiste, ca o reflecţie implicată mai mult sau mai puţin în mitologie, dar ea încearcă să se desprindă treptat de mitologie. Astfel în Iliada şi Odiseea lui Homer găsim primele încercări de interpretare filosofică a lumii, primele întrebări şi primele răspunsuri cu privire la lume.

În poemul lui Hesiod “Teogonia, munţii şi zilele” găsim elemente de filosofie, Hesiod fiind poet. Acesta trece dincolo de originea zeilor şi se întreabă cum s-a trecut de la haos la cosmos. Această întrebare este filosofică şi este o prezentare a filosofiei de mai târziu. Trecerea de la poemele hesiodice la filosofia greacă propriu-zisă este considerată un adevărat miracol dar un miracol realizat de oameni pentru ca primii filosofi erau strâns legaţi de îndeletnicirile, problemele societăţii şi au ajuns la filosofie pe cale omenească. Ei contemplau cerul, natura, dar nu o contemplaţie pură ci pentru a găsi soluţii pentru problemele societăţii.

Intervalul de timp în care putem vorbi despre filosofia greacă este secolul VI î.h. şi secolul V d.h.(529), când printr-un decret al unui împărat roman este desfiinţată şcoala de la Atena.

Acest interval de timp a fost împărţit în mai multe etape:

Etapa preclasică considerată o etapa cosmologică, între secolul VI şi începutul secolului V î.h.

Etapa clasică considerată o etapă antropologică, între secolul V şi IV î.h.

Etapa elenistică sfârşitul sec. IV şi începutul sec. I î.h.

Etapa romană sec I sec V d.h.

I. ETAPA PRECLASICĂ A FILOSOFIEI GRECEŞTI

În această etapă sunt mai multe şcoli filosofice cum ar fi :

1. şcoala milesiană de la Milet

2. şcoala Pythagoriciană

3. şcoala Eleată

4. şcoala lui Heraclit din Efes

În Grecia filosofia a apărut mai târziu în cetăţile periferice (Milet, Efes), acestea se găseau pe coastele Mediteraneene, în regiunea numita Ionia. În aceste cetăţi exista populaţie multă, navigatori, negustori care călătoreau pe mare şi uscat, se întrebau şi încercau să şi răspundă. Părintele istoriei, Herodot, a numit Miletul podoaba Ioniei.

1. Şcoala din Milet

Deschizătoare de drumuri în orizontul filosofiei pentru că pentru prima dată reprezentanţii ei îşi puneau probleme filosofice şi căutau şi răspunsuri la acestea. Ei se întrebau dacă nu există o natură comună tuturor lucrurilor, dacă nu există un temei. Din acest temei se naşte diversitatea şi îşi puneau şi o altă problemă filosofică, dacă nu este şi o unitate în diversitate. Aceste întrebări sunt problemele mari ale filosofiei din toate timpurile (ce este diversitatea, entitatea lumii, etc.).

Reprezentanţii scolii din Milet au fost :

• Thales din Milet,

• Anaximandru,

• Anaximene.

Thales este cel dintâi filosof al Greciei şi al lumii europene. El a făcut parte din cei 7 înţelepţi ai lumii Antice. Avea cunoştinţe din toate domeniile (economie, hidrotehnica, militărie,etc.), dar el nu a fost primul filosof pentru că deţinea cunoştinţe din toate domeniile ci pentru că şi-a pus problemele filosofiei. Identifică temeiul tuturor lucrurilor. Principiul lui este apa. După el toate se nasc din apă şi se întorc la apă.

Apa vorbind din punct de vedere antologic este începutul, natura comună a tuturor lucrurilor, de aici şi posibilitatea transformării lucrurilor. Apa este începutul, natura comună, principiul.

Thales este primul filosof ce ajunge la natura principiului, pune la baza lumii un element concret, dar interpretat acest element concret prin prisma filosofică are rezonanţă filosofică şi anume este cauza tuturor lucrurilor.