Drepturile Animalelor, Despre Uciderea și Consumarea lor

De-a lungul evoluției noastre, s-au ridicat probleme cu privire la discriminări de rasă, sex sau orientare sexuală. Însă odată ce acestea au fost rezolvate într-o oarecare măsură, s-a considerat că descriminarea bazată pe sex este ultima formă de descriminare universal acceptată și practicată pe față, dar acest lucru nu este adevărat. Trebuie să identificăm în mod conștient modurile în care facem discriminări, să ne extindem orizonturile pentru a realiza că anumite practici considerate naturale ajung să fie privite ca intolerabile.

O discriminare de care nu mulți oameni sunt conștienți este discriminarea animalelor. Filosofii, de la profesori la doctoranzi, dar și oamenii fară experință în domeniu întemeiează o mișcare de eliberare a animalelor. Această mișcare ne solicită să ne schimbăm complet atitudinile noastre față de ființele nonumane, să încetăm să considerăm că exploatarea celorlalte specii este naturală si inevitabilă, trebuie să o vedem ca ceea ce este și anume o încălcare a moralei. Profesor de filosofie la Universitatea din Sussex, Patrick Corbett spune: „Noi cerem acum să extindem marile principii ale libertății, egalității și fraternității aspura vieții animalelor. Fie ca scavia animală să se alăture sclaviei umane în cimitirul trecutului.”

Majoritatea persoanelor cred că susținem libertatea negrilor și a femeilor pentru că negrii și femeile sunt cu adevărat egalii bărbaților albi în ceea ce privește inteligența și aptitudinile, raționalitatea ș.a. ; iar ființele omenești nu sunt egale în aceste privințe cu făpturile nonumane. Ar trebui să întelegem că cerința egalității nu depinde de coeficientul de inteligență, egalitatea morală se deosebește de egalitatea factuală. Indivizii diferă în mod evident în ceea ce privește inteligența și aproape orice altă aptitudine. Dacă inteligența mai ridicată nu dă dreptul unui om să îl exploateze pe altul, de ce oare ar putea ea să îi îndreptățească pe oameni să exploateze ființele nonumane?

Aceasta este una din probleme pe care le întâmpină combaterea descriminării animalelor. O altă problemă aduce în discuție standardele morale, care atunci când acestea diferă se apelează la relativism cultural. Dar dacă diferențele culturale sunt pur și simplu lucruri ce țin de obiceiuri, datine, ce semnificație etică li se poate atribui? Poate fi sclavia sau tortura( a oamneilor sau a animalelor) „buna” in anumite culturi și „rea” în altele?

Am să tratez pe cât posibil aceste probleme pe care le întampină combaterea discriminării animalelor în eseul meu, deoarece o consider o problemă de actualitate in pofida încercărilor de a se găsi o rezolvare. Acest lucru ține de mentalitatea oamenilor, cum am zis și mai sus de o lărgire a orizonturilor, iar aceasta schimbare va fi greu de realizat însă asta nu ne dă niciun motiv să abandonăm.

În speranța că putem face progrese spre o mai bună si mai umană moralitate, filosofii au împărțit moralitatea în sisteme etice. Potrivit lui Hobbes, omul este în mod natural strângător și competitiv, pe când contractul social al lui Rousseau nu s-a născut din frică ci dintr-o dorința spontană de cooperare. Filosoful american John Rawls, propune ca indivizii să-și aleagă principiile dreptății dincolo de acel „voal al ignoranței” în legătură cu pozițiile lor cu privire la prejudecățile ce țin de sex, rasă sau convingerile sociale. Teoria contractualistă se aplică doar celor care înțeleg și acceptă contractul, deci asta nu include și animalele; însă ele pot fi protejate indirect prin datoria altora care au un „interes sentimental” pentru bunăstarea lor. Acelaș lucru se aplică și în cazul sugarilor, nebunilor, bebelușilor și altora care nu sunt capabili să se reprezinte singuri. Afirmații ca „animalele nu pot avea obligații, prin urmare nu le putem oferii drepturi” nu iau în calcul faptul că nici bebelușii nu ar trebui să aibă drepturi dacă mergem pe aceași premisă.