Dumnezeu și înțelegerea umană

Cum il putem cunoaste pe Dumnezeu?

Boethius afirma in “De Trinitate” ca “il putem cunoaste pe Dumnezeu prin efectele sale si, pentru ca aceste efecte nu oglindesc niciodata in mod adecvat cauzalitatea sa, noi reusim sa atingem existenta sa, dar nu si esenta”. Acest citat mi se pare extrem de realist, deoarece Dumnezeu este mai presus de fiinta umana si il putem cunoaste in masura in care se lasa cunoscut. Dumnezeu se face revelat omului numai in cazul in care acesta il cauta cu insistenta, il va gasi daca “il cauta cu tot dinadisul”. Cunoasterea lui Dumnezeu implica din aceasta perspectiva o responsabilizare o omului si o totala implicare.

Insa, suntem constienti de faptul ca Dumnezeu, in maretia sa este peste puterea umana de intelegere, de aceea, omul, ca fiinta limitata, poate intrevedea si cunoate partial notiunea de Dumnezeu. Aceasta limitare survine tocmai datorita capacitatii noastra de intelegere conditionata de timp si materie. Atat pentru Toma, Clement Alexandrinul, sau Pseudo-Dionisie, Dumnezeu intrece orice concept al nostru si se afla dincolo de orice inchipuire. El este in mod esential incognioscibil si infailibil.

Totusi, in toata maretia sa, Dumnezeu a gasit o cale de a se face revelat omului, si de a stabili o legatura, aparent imposibila, intre om si Sine. El a comunicat in vechime cu poporul evreu, insa distanta impusa de pacat intre om si Dumnezeu s-a topit in momentul jertfei de la Calvar. Acesta este momentul in care Dumnezeu a devenit transparent, daca putem sa ne exprimam astfel.

Insa, ceea ce este incercam sa stabilim consta in determinarea lui Dumnezeu pe masura posibillui, ce este Dumnezeu in sine Insasi sau in ce consta natura lui Dumnezeu. Pentru a putea vorbi de Dumnezeu trebuie sa stim la ce ne raportam, de aceea incercam sa trasam o cale de intelegerea a naturii lui Dumnezeu pe masura posibilului, tinand cont ca abilitatile noastre de intelegere se lovesc de bariera imuabila data de pozitia noastra ca fiinte finite. Traseul pe care il avem de parcurs costa in explicatia esentei lui Dumnezeu, a atributelor sale si a modului in care intelegerea Sa afecteaza perspectiva noastra asupra lumii.

Mai intai, putem spune despre Dumnezeu ca este “esse ipsum”, el nu depinde de nimeni, este insasi Fiinta prin esenta, care se identifica cu fiintrea Insasi, pe cand omul este fiinta prin participare : “Ceea ce este in mod total ceva nu participa la acel lucru, ci are acel ceva ca element adaugat, se spune in sens propriu ca participa”. Boethius evidentiaza faptul ca “ori de cate ori afirmam identicul afirmam si diferitul”. Citatul se refera la diferenta care exista intre Dumnezeu, care este fiinta prin esenta, si om, fiinta prin participare. De aceea, Dumnezeu isi este Sie Insusi suficient.

Problematica Trinitatii

In cazul lui Dumnezeu inteles ca Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul si Dumnezeu Duhul Sfant, nu e vorba de o enumerare a diversului, ci de o repetitie a identicului. Dumnezeu este indivizibil, de aceea toate cele trei persoane ale trinitatii sunt una precum omul este format din trup, suflet si duh.