Etica Buddhistă

Introducere

Buddhismul este rezultatul căutării unei căi de eliberare a sufletului din ciclul regenerării, de sustragere de la trasmigrare. Buddhismul este singura religie al cărei intemeietor nu se declară profetul lui Dumnezeu, nici trimisul său, şi care, în plus, respinge însăşi ideea unui Dumnezeu Fiinţa Supremă. Majoritatea cercetătorilor sunt de acord în a admite că intemeietorul buddhismului, prinţul Siddharta Gautama, s-a născut probabil în aprilie-mai 558 î.e.n. (sau, după o altă tradiţie, în ~ 567), la Kapilavastu. Fiu al unui mic rege, Suddhodana, şi al primei sotii a acestuia, Māyā, el s-a căsătorit la vîrsta de şaisprezece ani, a parasit palatul la 29 ani, a avut "trezirea desăvîrşită şi supremă " în aprilie-mai ~523 (sau ~532) si după ce a propovăduit tot restul vieţii s-a stins în noiembrie ~478 (sau ~487), la vîrsta de 80 ani.

După ce părăseşte palatul, prinţul Siddharta Gautama se îndreaptă către Vaiśāli, unde un maestru brahman, Ārāda Kālāma, predică un fel de Sākhyama preclasică. Îşi însuşeşte foarte repede această doctrină, dar socotind-o insuficientă, îl părăseşte pe Ārāda şi se îndreaptă spre Rājagrha, capitala regatului Magadha. Regele Bimbisāra, fermecat de tînărul acesta, îi oferă jumătate din regat, dar Gautama refuză această ispita si ajunge discipolul unui alt maestru, Udraka. El ajunge sa stăpînească cu uşurinţă tehnicile yogine predate de Udraka, dar, nesatisfăcut, îl părăseşte şi, urmat de cinci discipoli, se îndreaptă spre Gayā. Învăţătura sa filosofică durase şi yogica un an.

El se stabileşte într-un loc liniştit, în apropiere de Gayā, unde, timp de şase ani, se dedică celor mai severe mortificări. Ajunge să se hrănească cu un singur grăunte de mei pe zi, dar se decide apoi pentru postul total; nemişcat, ajuns aproape schelet, el sfîrşeşte prin a deveni aidoma prafului. În urma acestor sacrificii infioratoare el a primit numele de Sakyamuni ("acest printre Sākya"). Atingînd limita extremă a mortificării şi cînd nu-i mai rămasese decît a o mie parte din puterea sa vitală, el a înţeles inutilitatea ascestei ca mijloc de eliberare şi s-a hotărît să întrerupă postul. De aici, înainte, viitorul Buddha putea să proclame că stăpîneşte practicele asceteia, aşa cum stăpînise filosofia (Sāmkhya) si Yoga; to