Etica Buddhistă

INTRODUCERE

Etica Buddhistă este foarte interesantă, însă nu prea acceptată de adepţii eticii creştine. Cu toate acestea a fost una dintre primele învaţături şi morale care a aparut, dar care şi în prezent este răspîndită, însă nu atît de larg, ca în vechile timpuri.

Încercînd să pătrund în interiorul eticii popoarelor asiatice, tema pe care am dorit să o dezvălui, m-am aprofundat mai adînc în conceptele şi învaţemintele Buddhismului.

Buddhismul mi-a atras atenţia încă cîţiva ani în urmă,în momentul în care la vizionarea unor filme documentare de origine asiatică am ramas surprinsă de modul în care populaţia se manifesta. Este total diferit modul de gîndire, activitate, raţiune şi celelalte caracteristici ce se implimentează nemijlocit la viaţa cotidiana.

Această temă, este actuală, indiferent de perioada apariţiei sale, prin importanţa pe care o are etica Buddhistă în Asia , prin modul în care populaţia asiatică acceptă şi urmează învaţămintele Buddhiste. Actualitatea temei investigate este determinată şi de faptul că Buddhismul este studiat mai mult ca religie decît ca etică,cu toate că etica Buddhistă prezintă baza acestei religii.

Trăind într-o lume atît de dezvoltată în toate domeniile , ţările asiatice, după parerea noastră, în care morala populaţiei conţine un miez al eticii Buddhiste, par ciudate şi neînţelese.

Cu toate că Buddhismul îşi pierde din universalitatea sa, este evidentă totuşi prezenţa mora¬lei, dar transformarea dintr-o religie verticală (relaţia omului cu Dum¬nezeu) într-o religie orizontală (compasiunea oamenilor între ei) explică succesul acestei religii care stimulează răspîndirea eticii şi moralei Buddhiste în Asia. Roadele buddhismului sunt impresionante în aportul său asupra populaţiei asiatice.

Etica Buddhistă a fascinat sute de generaţii prin mesajul său profund şi i-a îndreptat spre drumul cugetării şi împlinirii. S-a afirmat prin egalitatea tuturor oamenilor şi prin posibilitatea de a atinge NIRVANA, prin oferirea contemplaţiei YOGA, prin cele patru”Adevăruri Nobile” şi „Calea de mijloc”.

Cu toate că Buddha (dupa cum precizeaza cercetatorii, s-a nascut in anul 558i.e.n.) n-a acceptat niciodată să dea învăţăturii sale structura unui sistem. El nu doar a refuzat să ţina discursuri filosofice, dar nu s-a pronunţat nici asupra unor puncte esenţiale ale doctrinei, cu toate acestea, etica lui a evoluat şi a ajuns şi în prezent, însă avînd modificări radicale.

Numeroase texte considerate ca reflecţie a învăţăturii originale a Maestrului contestă realitatea persoanei umane, a principiului vital, aceasta ne demonsreaza că totul poate fi real.

Nu putem nega faptul că Buddhismul a aparut la început ca manifestare a gîndirii libere religioase în lupta cu ortodoxia brahmantica şi ritualismul extern,dar în urma unor schimbări, s-a extins şi sub amprentă etica.

Examinînd obiectivele şi scopurile lui Buddha, mi-am propus drept scop a lucrarii să elaborez o generalizare a cîtorva direcţii bazate pe etica Buddhisă, mi-am propus sa readuc o parte din conceptele Buddhiste care au o mare importanţă nu doar pentru populaţia asiatică, să determin şcolile şi direcţiile care exprimă acest domeniu atît de răspîndit şi de cunoscut în întreaga lume, şi nu în ultimul rînd, să aduc argumente şi propriile idei asupra acestei probleme.

Însă nu putem examina şi ratifica unele evolutii şi principii a eticii buddhiste fără a cunoaşte personalitatea lui Buddha, care este întemeietorul eticii şi religiei buddhiste. De aceea, ca început a lucrării , m-am bazat pe viaţa şi activitatea personajului principal al acestui domeniu. Căci fără de el, nu ar fi existat nimic din aceste fascinabile „adevăruri”care ne călăuzesc viaţa cotidiană şi ne ajută să ne afirmăm şi să ne exprimăm emoţiile şi dorinţele.

Însă,fiind într-o perioada începientă de studiere a acestui domeniu, este mai dificil să examinez o temă atît de captivantă,dar atît de dificilă , care îmi înfiripează multe idei suptile şi neînţelese, care îmi trezeşte sentimentul de vină şi nelinişte faţă de necredinţa noastră în „mituri”.

I. ÎNTEMEIETORUL

Numele celui care a întemeiat Etica Buddhista este Buddha, deşi acest apelativ este doar un calificativ („iluminatul"), pentru că numele adevărat al acestuia este Gautama Siddharta din clanul Sakyamuni. Despre precizarea timpului vieţii în care a trăit Gautama există mai multe variante: pe de o parte se vorbeşte despre anii 566-486 î.Hr. sau 642-543 î.Hr. cea mai veridică fiind a doua .Viaţa lui Buddha se prezintă în opt etape sau opt momente şi anume:

1.Coborîrea din cer a zeilor mulţumiţi. Prin naşterea lui Gautama se încheie un şir îndelungat de renaşteri de aşteptări a stării de boddhisatva. După Buddha, va veni Maitreya, acel Buddha al sfârşitului lumii, care va încheia procesul de reîncarnări.

2.Intrarea în pîntecele mamei sale. Este vorba despre naşterea sa topească din mama sa Maya, naştere care reprezintă ultima încarnare pămîntească.

3..Naşterea lui Buddha. în ceea ce priveşte legenda naşterii putem spune următoarele: el se naşte din ramura Gautama (în limba sanscrită) sau Gotama (în pali), din familia princiară Sakya. Numele lui primit la naştere este Siddhartha („cel care şi-a ajuns scopul"). Un alt nume sub care este cunoscut este cel de Sakyamuni („înţeleptul din familia Săkya"). Tatăl său se numea Suddhodana şi era rege al acelui ţinut, cu reşedinţa în oraşul Kapilavastu. Mama sa, pe nume Maya, îl concepe pe copil printr-o minune. Buddha intră în trupul mamei sale sub chipul unui elefant alb cu şase colţi de fildeş, fără ca aceasta să fi simţit vreo durere.

Naşterea ar fi avut loc în parcul Lumbini (25 de kilometri de oraş), unde mama, stând în picioare şi prinzându-se de crengile unui copac 1-ar fi născut pe prunc, acesta ieşindu-i prin şoldul drept, fără a provoca durere. Parcul s-a umplut de lumină, venită de la boddheitatea lui Siddharta. Chiar la naştere ar fi venit special pentru acest lucru un mare ascet brahman, pe nume Asita, care ar fi profeţit despre prunc că acesta va atinge boddheitatea. De asemenea, la naşterea pruncului toţi demonii şi zeii s-au închinat în faţa lui.

Naşterea este legată de mitologie, care îl prezintă pe Buddha ca venit în lume în ultima sa încarnare, din spaţiul zeilor Tushita, considerat ultimul stadiu al încarnărilor. El coboară în pântecele mamei sale sub forma unui elefant alb „ca zăpada sau ca argintul". Naşterea lui este de asemenea ciudată, deoarece mama lui îl naşte ţinându-se de creanga unui copac. Pruncul născut face imediat şapte paşi în cele patru direcţii cardinale, după care strigă că aceasta este ultima lui încarnare iar toate fiinţele şi chiar şi zeii cad înaintea lui şi i se închină. După şapte zile mama a murit iar pruncul va fi crescut prin grija unei surori a mamei sale, care va deveni ulterior călugăriţă, prima în comunitatea înfiinţată.

4. Plecarea din casa părintească. Pentru a fi ferit de contactul cu duritatea şi urâţenia vieţii, Suddhodana, tatăl lui, iar fi oferit în palat toate plăcerile de care s-ar fi putut bucura un om. Zilnic era înconjurat de muzică şi dansatoare, care îi întreţineau buna dispoziţie, tocmai pentru a nu observa răul existent.

La vârsta de 16 ani el se căsătoreşte şi are ca fiu, pe Rahula, care ulterior îi va împărtăşi concepţiile religioase. Oricum era practica indiană hindusă după care fiecare bărbat are datoria de a naşte cel puţin un copil, după care, dacă dorea, se putea dedica ascezei.

Tatăl său face la rândul lui o serie de preziceri citind semnele de pe corpul copilului, arătând că el va fi „împărat al universului, suveran al rînduielii lumii". De aceea, îi oferă plăcerile vieţii, considerînd că linia ascetică nu este potrivită cu casta kshatriya din care provenea el. Cu toate acestea, tînărul are patru experienţe care îl marchează şi îl fac să renunţe definitiv la viaţa de plăcere: în patru ieşiri din palat el întîlneşte pe rînd un bătrîn, un bolnav, un mort şi în fine un ascet. Astfel se hotărăşte să părăsească palatul tatălui său şi să îmbrace haina de ascet în căutarea eliberării finale. Ultima privire aruncată în urma sa îi întăreşte această convingere de a nu renunţa la planul său: el vede trupurile dizgraţioase ale dansatoarelor care dormeau lasciv pe podelele palatului, fără nici o urmă din graţia şi frumuseţea lor din timpul zilei. Astfel la 29 de ani el intra în starea ascetismului indian. Acum îşi taie părul, se îmbracă în haine ponosite şi iese pe poarta dinspre răsărit a cetăţii.