Etica - învățătura despre morală

Istoria secolelor precedente a reprezentat o perioadă în care s-a acumulat o vastă experienţă- politică, ideologică, tehnică, de viaţă şi de mentalitate- ce a influenţat evoluţia lumii contemporane.

Revoluţionarea agriculturii, industriei şi transporturilor a schimbat condiţiile materiale ale existenţei şi a avut un impact specific asupra structurilor sociale. Individul a devenit valoare supremă, iar instituţiile şi legislaţia societăţilor s-au precizat în funcţie de exigenţele materiale ale acestuia. Libertatea, democratizarea, societatea de consum, confortul etc. au corespuns, fiecare în felul său, acestei afirmări a individului . Secolul al XX-lea se deschide cu perioada numită „La Belle Epoque”- imagine amăgitoare a unei lumi în plină prosperitate ; de facto, acesta rămîne în istorie ca un „secol al extremelor”, umanitatea întreagă fiind tulburată de două conflagraţii mondiale şi cuprinsă de un şir de crize globale efectele cărora se fac simţite şi în prezent. Criza ecologică, criza economică, crearea noilor mijloace de distrugere în masă, terorismul ş.a. ameninţă omenirea cu dispariţia. Chiar şi acum la început de mileniu III, cîteva tendinţe clare ale relaţiei om-natură modelează viitorul civilizaţiei: creşterea populaţiei, creşterea temperaturii globale, scăderea resurselor de apă potabilă... Spectrul larg de probleme de ordin social, politic, economic ameninţă nu numai calitatea vieţii, dar în anumite situaţii, supravieţuirea însuşi. Rezolvarea acestora necesită mai mult decît simpla reacţie la efecte atunci cînd ele apar. Este necesar să se formeze o „nouă etică” pentru managementul relaţiilor om-natură, om-societate şi nu în ultimul rînd, în relaţiile cu sinele .

Omul este singura vietate capabilă să înfrunte, datorită raţiunii sale, a muncii sale raţionale, natura, să lupte victorios împotriva ei, să-şi făurească o lume materială proprie, condiţii de viaţă din ce în ce mai favorabile, deci o viaţă din ce în ce mai bună, mai culturalizată, mai spiritualizată. Fireşte, el nu poate acţiona exclusiv asupra împrejurărilor externe, ci trebuie să se situeze el însuşi raţional în raport cu lumea, cu societatea, cu gîndirea, cu sine însuşi. Omul este singura fiinţă responsabilă, de propria sa dezvoltare, fiind singura capabilă să intervină activ, conştient şi voluntar, în desfăşurarea raporturilor sale cu lumea exterioară (naturală şi socială) şi să acţioneze în direcţia propriei sale ameliorări. În această concepţie, fireşte, morala şi doctrinele morale capătă o importanţă şi o semnificaţie excepţionale .

La capătul acestor idei consider imperativă redimensionarea valorilor, tradiţiilor, normelor morale, care fiind la baza socializării şi personalizării individuale, ar contribui la schimbarea mentalităţii, concepţiei despre lume a fiecărui locuitor al planetei, a întregii comunităţi planetare. După cum subliniază L. Roşca în monografia „Supravieţuirea, moralitatea şi potenţialul personalităţii umane”, anume „personalitatea activă, conştientă de seriozitatea consecinţelor progresului tehnico-ştiinţific şi a activităţii generaţiilor anterioare, este unica forţă capabilă să conducă omenirea într-o nouă epocă, în care dezvoltarea societăţii va fi subordonată coevoluţiei ei cu Biosfera, în care comunitatea planetară benevol şi conştient îşi va satisface necesităţile, subordonîndu-le noilor priorităţi- condiţiilor de existenţă şi reproducere a tuturor formelor de organizare a vieţii” .

În procesul elaborării lucrării mi-am propus, prin retrospectivă, realizarea unui studiu asupra evoluţiei concepţiilor morale din trecutul îndepărtat pînă la perioada contemporanietăţii, fundamentîndu-mi investigaţia pe teoriile gînditorilor reprezentativi ai filosofiei universale precum: Confucius, Socrate, Aristotel, Kant ş.a.

Obiectivele propuse şi desfăşurate în lucrare sunt:

- Relevarea sensurilor conceptelor: morală, etică, moralitate, precizînd prejudecăţile în privinţa moralei şi caracteristicile acesteia;

- Stabilirea locului ocupat de etică şi morală în comunitate, în special cea modernă;

- Clasificarea diverselor interpretări ale problemelor filosofiei practice, ale eticii după criteriul cronologic;

- Descifrarea consecventă a specificului moralităţii fiecărei epoci şi în această bază să încercăm să optimizăm concepţia etică a noii moralităţi, metateoriei viitorului;

- Argumentarea necesităţii abordării dintr-o nouă perspectivă a valorilor morale, în baza cărora va fi educat omul viitorului- Homo moralis, omul virtuos şi moderat, responsabil, care îşi va subordona activitatea principiilor concepţiei bioetice despre lume.

Făcînd abia primii paşi în ceea ce priveşte investigaţia ştiinţifică, lucrarea dată prezintă o sinteză a mai multor lucrări a personalităţilor remarcabile ale filosofiei universale şi naţionale, care determină autorul să-şi creeze şi să-şi consolideze propria concepţie despre morală, moralitate şi rolul acestora în realizarea strategiilor supravieţuirii lumii contemporane.