Etica Profesională a Protestantismului Ascetic

În această lucrare, Max Weber s-a referit explicit, asa cum arată și titlul lucrării, la etica izvorâtă din protestantism. Principalele forme pe care prostentantismul le-a îmbrăcat sunt: calvinismul, pietismul, metodismul și mișcarea anabaptistă.

Calvinismul

Calvinismul este o doctrină protestantă întemeiată în secolul al XVI-lea de Calvin.

Potrivit celor prezentate de Max Weber, a reieșit că oamenii sunt predestinați să ajungă în Rai sau în Iad. Înainte de a creea lumea, Dumnezeu a ales câțiva oameni care să fie mântuiți, restul sunt supuși pierzaniei. Aceștia nu pot influența în niciun fel decizia pe care Dumnezeu a luat-o și nu vor ști niciodată dacă fac parte sau nu din cei care vor fi mântuiți. Acest lucru numai Dumnezeu îl știe, iar alegerea Sa se bazează pe criterii necunoscute de oameni. El nici măcar nu alege să îi mântuiască pe cei despre care știe că Îl vor iubi și asculta. Max Weber afirmă că “grația divină nu poate fi pierdută de cei cărora Dumnezeu le-o adresează și nici nu poate fi atinsă de cei cărora le-a refuzat-o”.

Astfel, cei aleși sunt mântuiti de-a pururi. Nimic din ceea ce fac nu poate să le steargă numele de pe “lista celor mântuiți”. Ei nu au ales să se apropie de Dumnezeu, la fel cum nicio faptă, gând, sau dorință nu poate să îi îndepărteze din planul lui Dumnezeu de a dobândi viața veșnică.

Omul trăiește într-o continuă incertitudine. El trebuie să își accepte soarta și să suporte faptul că în orice moment îi vor veni în minte întrebările: ”Sunt eu oare ales? Și cum aș putea fi eu sigur că sînt?”. Calvin nu vedea aceasta ca pe o problemă. El consideră că cei aleși pentru mântuire nu se deosebesc în niciun fel la exterior de cei care sunt condamnați la moarte veșnică. “El respinge în principiu presupunerea că am putea observa la alții, după purtarea lor,dacă sunt aleși sau nu”. Faptele bune nu schimbă cu nimic statutul de om mântuit sau de om sortit pierzaniei. Acestea “nu sunt mijloace tehnice pentru a cumpăra mîntuirea, ci pentru a scăpa de teama de a nu fi mîntuit”. Max Weber afirmă că există două tipuri de sfaturi pentru îngrijirea spirituală : pe de o parte, este “obligatoriu ca credinciosul să se considere ales și să respingă orice îndoială asupra acestui fapt ca fiind o încercare a diavolului”, iar pe de altă parte, s-a pus mare accent pe “munca profesională neobosită ca mijloc excelent de dobândire a încrederii în sine”. În opinia calviniștilor, “iubirea aproapelui” se manifestă în primul rând prin “îndeplinirea obiectivelor profesionale”, astfel încât să fie util societății.

Calvinismul a făcut, de asemenea, ca spovedania individuală să dispară treptat. Max Weber spunea că ”mijlocul de “descărcare” periodică a conștiinței pătimașe ce se simte vinovată a fost înlăturat”.

Pietismul

Pietismul este un curent apărut în secolele XVI-XVII. Cuvântul „pietism” provine de la „pietas, pietatis” ce înseamnă sentimentul de evlavie sau sentimentul ce-l avem faţă de părinţi.

Punctul de pornire l-a constituit ideea predestinării prezentă și în concepția calviniștilor. Max Weber afirmă faptul că “este aproape imposibil să se traseze o limită între calviniștii pietiști și cei nepietiști ”.

Pietismul se caracterizează printr-o neîncredere totală în “biserica teologilor” după cum spune Weber. De cele mai multe ori cei care nu erau inițiați în tainele teologiei au realizat mai multe lucruri care să le confirme credința decât cei care dețineau cunoașterea teologică.

Adepții pietismului tindeau să împingă spre extrem manifestarea credinței , regăsindu-se “între stări semiconștiente de extaz religios și perioade de extenuare nervoasă, simțite ca îndepărtări de Dumnezeu”.