Etică profesională - Colegialitatea dintre bărbați și femei

Introducere

În perioada actuală, diversitatea de gen în mediul de business și, cu precădere, în cadrul echipelor de conducere a devenit un subiect din ce în ce mai abordat în cercetări și, totodată, un fenomen social în special în țările occidentale, aspect ce ne-a inspirat in alegerea acestui subiect.

Fără pretenția de a epuiza acest subiect interesant și actual, ne-am canalizat eforturile și cercetarile asupra conceptului de leadership implicat la nivelul organizațiilor dar și în societate, precum și asupra relațiilor de corelație dintre cele două aspecte legate de diversitatea de gen din cadrul bussiness-ului contemporan. Ne-am sprijinit în acest demers de opiniile și studiile specialiștilor dar și pe cercetările efectuate pe diverse tipuri de manageri și lideri ai marilor organizații românești și internaționale.

Printre cei care s-au preocupat de această delimitare între leadership-ul feminin și cel masculin regăsim pe Hofstede - care, în demersul său de a identifica aspecte specifice culturii organizaționale, a definit masculinitatea pe baza comportamentului mai arogant sau mai modest al indivizilor. În concepția sa, „masculin” este concretizat într- un comportament mândru, de reliefare a calităților proprii, și „feminin” reprezintă un comportament modest, cumpătat. Autorul a constatat în studiile sale că în societățile masculine sunt apreciate comportamentul de dominare și încercările de a excela, iar în cele feminine aceste elemente sunt ridiculizate.

În studiile sale, Hofstede a ajuns la concluzia că masculinitatea măsoară gradul în care o societate păstrează sau nu rolul tradițional al bărbatului de a munci, de a se realiza, de a deține control și putere, aspect care arată că societatea este diferențiată puternic pe baza sexului, bărbatul are o poziție dominantă în structurile sociale și de putere, femeia fiind controlată, dominată. Un grad redus de masculinitate arată o măsură redusă de diferențiere și discriminare sexuală; femeile și bărbații sunt tratați în același mod, în toate aspectele sociale. Masculinitatea nu înseamnă defavorizarea femeilor, ci inegalitate, iar o anumită defavorizare a femeilor există chiar și în culturile feminine.

Variabila comportamentală - mândrie în antiteză cu modestia (Hofstede) - are la bază valorile pe care se pune mai mult preț. Luthans a ajuns la concluzia că masculinitatea este măsura în care valorile dominante ale unei societăți sunt afirmarea și sporirea averii, iar feminitatea este măsura în care valorile dominante ale societății sunt legate de relațiile interpersonale, grija față de alții, interesul pentru calitatea climatului de muncă.

Necesitatea unor date statistice sau doar informative oficiale este determinantă pentru a detalia tema aleasă, întrucât ne vom folosi de diverși reprezentați ai acestui domeniu, prin preluarea unor studii efectuate de cercetători, de proiecte finanțate în cadrul programului UE, de Catalyst-un program de recrutare - și multe altele.

Cuvinte cheie: diversitate de gen, mediul de bussiness, mituri și stereotipuri, succesul ca lider, atitudini de lider.

Capitolul I : Diversitatea în bussines

Femeia, deși întotdeauna în postura de mamă, soție, iubită, a fost, de-a lungul timpului, mereu discriminată față de bărbați. Dacă în trecutul nu prea îndepărtat era privită doar ca o ființă ce asigura perpetuarea speciei umane și satisfacerea plăcerilor bărbatului, neavând drepturi ci doar obligații, astăzi lucrurile s-au mai schimbat întrucâtva deși discriminarea nu a dispărut cu totul, ba chiar îmbracă forme moderne.

În acelasi timp, studii recente anticipează faptul că femeile vor constitui cea mai mare piață emergentă din lume. În următorii zece ani, acestea vor exercita o puternică influență în politică, sport, afaceri și în societatea civilă. Venitul global al acestui segment are estimată o creștere de la 13 trilioane de dolari în 2012 la 18 trilioane de dolari în următorii cinci ani. Diferența de 5 trilioane de dolari reprezintă o sumă de două ori mai mare decât creșterea estimată pentru PIB-ul Chinei și Indiei la un loc.

Observam că în timp femeile au demonstrat abilități de leadership bazat în special pe comunicare, pe încurajarea exprimării și orientarea către oameni, ceea ce le diferă de bărbați care sunt mai orientați spre sarcini, spre delegarea lor și pe un mod de conducere autocrat.

Pentru femei, factorii cei mai importanți pentru ascensiunea în carieră se raportează la competența de a gestiona și dezvolta angajați, în timp ce pentru bărbați este importantă vizibilitatea și conștientizarea politicilor și procedurilor interne. Barbatii sunt mai direcți, mai obiectivi și mai raționali, în timp ce femeile sunt creative, empatice, intuitive și dovedesc excelente abilități de comunicare și persuasiune.

Cu toate acestea există idei preconcepute care consideră că pentru anumite poziții ar fi mai potriviți bărbații, idei care denotă tendința de a merge pe soluții dovedite și lipsa curajului de a promova femeile. Aceste idei preconcepute duc la o prezența scazută a femeilor pe piața forței de muncă, existând chiar țări care nu permit femeilor să muncească.

Deși femeile reprezintă 51% din populația totală și 46,5% din populația activă, doar 11% din boardurile manageriale au în componență femei și doar 4% din cei mai bogați oameni din lume sunt femei. Întrebările legate de diferențele dintre femei și bărbați în ceea ce privește leadershipul primesc două tipuri opuse de răspunsuri: unul care susține existența unor diferențe fundamentale (cea mai populară poziție) și unul care promovează similaritatea stilurilor de conducere. Ambele puncte de vedere au la bază argumente, dar de departe prima variantă primește cea mai puternică susținere a specialiștilor.

Teoriile privind diferențele între femei și bărbați în leadership au pornit de la cele mai variate ipoteze: diferențele sunt biologice sau mai degrabă de stil? Aduc ele diferențe în eficiența ca leader, iar dacă da, care diferențe favorizează succesul? Diferențele sunt reale sau percepute? Teoriile au luat în considerare atât opinii ale leaderilor înșiși (femei sau bărbați), ale colegilor, subordonaților și șefilor direcți. Teoria biologică pleacă de la premisa că leadership-ul este determinat genetic, înnăscut la bărbați și deci inaccesibil femeilor. O altă teorie, care pornește de la conceptul de rol de gen (gender role) recunoaște rolul socializării și explorează rolurile specifice genului ca determinanți ai leadership-ului. O a treia perspectivă implică identificarea altor factori care ar putea face diferența: atitudinile femeilor față de leadership, încrederea femeii în sine, experiența anterioară și stilul predominant masculin al organizației.

Comportamentele tipic masculine sunt considerate importante pentru calitatea de leader. Persoanele care au aceste comportamente fără a avea și comportamente mai suportive (considerate mai feminine) sunt percepute într-un grad mai ridicat leaderi decât alte categorii. Femeile adoptă astfel comportamente specific masculine pentru a putea reuși ca leaderi, chiar dacă acest model are și avantaje și dezavantaje pentru ele (riscă să fie percepute ca mai puțin feminine). Posesia caracteristicilor feminine pare să nu diminueze însă șansele de a deveni leader, atât timp cât ele sunt însoțite de comportamente masculine. Același comportament de leader este însă evaluat mai favorabil când este atribuit unui bărbat decât când este atribuit unei femei.