Etichetul in Relatiile Publice

Imagine preview
(9/10 din 1 vot)

Acest referat descrie Etichetul in Relatiile Publice.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 16 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 3 puncte.

Domeniu: Filosofie

Cuprins

Prefaţă
I. Definirea eticii
I I. Se poate vorbi de etică în relaţii publice?
III. Evoluţia eticii în relaţii publice
IV. Starea actuală a eticii în relaţii publice: coduri etice
V. Etica în practica individuală
VI. Cercetări curente în domeniul eticii RP
Concluzii
Bibliografie

Extras din document

Prefaţă

Scopul principal al acestui referat este de a oferi o perspectivă generală asupra eticii în RP. Vom trece în referat evoluţia eticii în relaţii publice şi modul în care aceasta profesie se practică azi, precum şi păreri ale unor specialişti în etică. Voi oferi definiţii, elemente cheie ale evoluţiei eticii în PR, dezbateri şi voi arăta că practicarea eticii sporeşte şansele de reuşită în carieră pentru practicienii de relaţii publice.

I. Definirea eticii

Enciclopedia online de filozofie afirmă că: "domeniul eticii sau al filosofiei morale presupune sistematizarea, definirea şi aplicarea conceptelor de bine şi rău la comportamentul uman" . Ceea ce au în comun definiţiile eticii este cerinţa privind analiza sistematică necesară pentru a distinge binele de rău şi pentru a putea stabili anumite valori. Etica în relaţii publice implică valori precum onestitate, deschidere, loialitate, cinste, respect, integritate şi comunicare deschisă. Această definiţie a eticii în relaţiile publice implică mai mult decât vechile înţelesuri ale acesteia legate strict de manipulare prin mesaje persuasive şi, de aceea, nu este unanim acceptată.

II. Se poate vorbi de etică în relaţii publice?

Cercetările actuale arată că, în mod curent, relaţiile publice sunt asociate cu un comportament lipsit de etică: minciuna, manipularea sau chiar spionajul. Mulţi critici susţin că nu se poate vorbi de etică în relaţii publice, deoarece profesia în sine presupune manipulare şi propagandă. Numeroşi jurnalişti, politicieni sau oameni de rând consideră că termenul de etică în RP este un oximoron, şi anume, fie exprimă ceva imposibil, fie o minciună.

Organizaţii precum Centrul pentru Integritate Publică critică industria de relaţii publice ca fiind lipsită de etică, considerând activităţile de RP drept cea mai mare ameninţare pentru jurnalismul de calitate. Alte grupări, precum Corporate Watch sunt şi mai critice, considerând că profesioniştii din domeniul relaţiilor publice au, în mod deliberat, un comportament lipsit de etică:

"Există suficiente motive să considerăm că practicile moderne de relaţii publice au un impact negativ asupra procesului democratic… Prin deturnarea atenţiei publicului de la probleme cheie precum cele sociale, politice sau de mediu, industria de relaţii publice reduce capacitatea oamenilor de a reacţiona în astfel de situaţii."

Sunt aceste critici justificate? Acţiunile unor firme de relaţii publice au avut rolul de a spori anumite conflicte în loc să le aplaneze. Unul dintre exemplele cele mai elocvente este legat de organizaţia "Citizens for a Free Kuwait", reprezentată de celebra firmă de relaţii publice Hill and Knowlton. Aceasta din urmă a transmis către Comitetul pentru Drepturile Omului mesaje false şi, ca urmare, ştirile au anunţat că guvernul din Kuweit a sponsorizat această organizaţie pentru a convinge Statele Unite să se implice în războiul din Golf în 1992. Criticile au susţinut că acest lucru s-a obţinut prin demersuri lipsite de etică. Afirmaţia unui director executiv de la Hil & Knowlton a rămas în istorie: "Am putea să-l reprezentăm şi pe diavol, dacă acesta ar plăt"

Dincolo de scandalurile generate de lipsa onestităţii sau a comunicării deschise la nivelul corporaţiilor, cum este cazul Enron (Bowen & Heath, 2005) şi de încălcările principiilor etice de care se fac responsabile uneori firmele de PR, relaţiile publice se confruntă cu o problemă de identitate. În ce măsură se poate vorbi de etică în relaţii publice? Profesioniştii de PR chiar sunt acei "oameni invizibili" care controlează dezbaterile politice şi opinia publică, deformând realitatea şi protejându-i pe cei care deţin puterea de eventuale investigaţii.

III. Evoluţia eticii în relaţii publice

Apariţia relaţiilor publice a generat numeroase probleme etice în Statele Unite, deoarece agenţiile de presă obişnuiau să înfăţişeze realitatea într-un mod exagerat, plin de senzaţie şi, prin urmare, deformat. Eduard Bernays, considerat "părintele relaţiilor publice", a numit perioada dintre 1850 şi 1905 ”era publicului damnat” . Agenţii de presă ofereau publicitate aproape la orice preţ, lucru care a generat o reputaţie nefastă relaţiilor publice moderne. Abia în 1906 s-a pus problema eticii în practica relaţiilor publice, o dată cu principiile formulate de Ivy Lee. Declaraţia sa pune accent pe necesitatea furnizării de informaţii corecte, ceea ce a dus la o nouă etapă a practicii relaţiilor publice, şi anume, a ”publicului informat”.

Fisiere in arhiva (1):

  • Etichetul in Relatiile Publice.doc