Existența Lui Dumnezeu

Simon Blackburn este nascut pe 12 Iulie 1944 in Marea Britanie. Acesta a terminat Colegiul Clifton. A obtinut diploma de licenta in filosofie in 1965 la Colegiul Trinity, Cambridge. De asemenea, si-a obtinut doctoratul in 1970 la Colegiul Churchill, Cambridge.

Acesta este profesor universitar la Catedra de Filosofie a Universitatii din Cambridge, fiind cunoscut pentru munca sa in metaetica si in filosofia limbii, de asemenea in prezent a castigat o mare audienta prin efortul sau de a populariza filosofia.

In filosofie este cunoscut pentru propunerea cvasi-realismului in metaetica si viziunii neo-humeana pe o varietate de subiecte.

Anterior acesta a fost tutor al Colegiului Pembroke din Oxford si profesor al Universitatii din Carolina de Nord.

Printre cele mai cunoscute carti scrise de acesta se numara : Spreading the word( 1984), Essay in Ouasi-Realism(1993), The Oxford Dictionary of Philosophy(1994). Acesta a fost editor al revistei Mind( 1984-1990).

El este seful unei asociatii umaniste britanice numita “Humanists UK”. Aceasta este o asociatie caritabila care promoveaza umanismul, dar in maniera ateista. Atunci cand Blackburn a fost pus sa defineasca ateismul, el a preferat sa-l numeasca infidelitate.

Textul incepe prin a evidentia doua tipuri de gandire in legatura cu partea spirituala. Primul vizeaza religia ca fiind foarte importanta, iar oamenii isi coordoneaza viata pe baza ei, iar a doua vizeaza religia ca fiind un lucru inutil.

In subcapitolul denumit “Credinte si alte lucruri” se prezinta ideea ca oamenii religiosi si cei nereligiosi nu impart aceleasi invataturi; fiecare dintre acestia incercand sa demonstreze ca opinia lor este adevarata, si de asemenea se spune ca religia nu este bazata pe adevaruri clare.

Urmatoarea supozitie spune ca religia ar putea fi mai degraba necesara pentru implinirea emotionala sau sociala, aceasta transmitand o bucurie. Ca exemple avem nasterea, maturizarea sau moartea.

In text se pune o intrebare absurda si anume:”Este o ceremonie de casatorie adevarata?” sau “De ce merge un om la inmormantare?”. In cazul ultimei intrebarii raspunsul nu e formulat de maniera:”Pentru a afla anumite adevaruri” ci mai degraba:”ca sa-l planga pe raposat sau sa mediteze la viata lui “etc. Astfel de intrebari se pot pune si in cazul religiei.

Existenta lui Dumnezeu nu poate fi testata ca o formula matematica sau testata pe baza unor experiente reale, ci mai degraba se pot analiza starile mentale specifice fiecarei religii.

Daca se abordeaza o astfel de gandire, religia va putea fi asociata cu orice alt lucru care nu poate fi vizibil, dar poate fi explicat prin incercarile din fiecare zi de a demonstra de ce acel lucru se produce in acest univers.

Exista oameni care afirma literalmente ca ei cred intr-un anumit lucru(in text ni se ilustreaza exemplul cu invierea din morti) si acestia sustin acest lucru pana la capat.

Pe parcursul capitolului este descrisa o credinta argumentata, rationala si probata, pe care majoritatea filosofilor o aproba. Insa exista si filosofi(ex. Friedrich Nietzsche) care sunt impotriva anumitor obiceiuri specific diverselor religii(umilinta, injosirea sau mila).

Ideea principala pe care Simon Blackburn o va prezenta in continuare este aceea ca nu exista credinte religioase adevarate. Va atinge subiecte precum: argumentul ontologic, argumentul cosmologic, argumentul “proiectului inteligent”, alte temeiuri legate de relevatie si miracole. De asemnea, spre final va vorbi despre natura credintei religioase si ce inseamna sa impartasim sau sa adoptam un anumit set de opinii si credinte.

Urmatorul subcapitol vizeaza “Argumentul lui Anselm: Zburatori si curcani”.

In cadrul acestui subcapitol ni se prezinta o povestioara despre un guru care le-a demonstrat oamenilor adunati, ca Dumnezeu exista, intrucat se afla intr-un dictionar explicativ acest cuvant, iar in cazul lui Mos Craciun sau al zanelor se specifica clar ca acestea sunt creaturi mitologice. Ceea ce ar trebui sa intelegem noi din aceasta povestioara este faptul ca exista o diferenta intre a da o definitie unui concept si a stabili daca acel concept exista in viata reala.

In continuare ni se prezinta exemplu despre Zburatorul, un partener de viata cu anumite caracteristici care s-ar putea sa nu existe in lumea reala, intrucat fiecare persoana poate alege atributele acestuia. Ceea ce rezulta este ca am definit practic un concept care are un sens, dar care nu reprezinta nimic in realitate.

De asemenea, nu s-ar schimba cu nimic situatia daca am scrie calitatile , iar la sfarsit am adauga calitatea “de a exista”, intrucat un om care are acele caracteristici, gandeste atunci cand le citeste, deci practic exista.