Familia monoparentală

Asistenta sociala este o activitate profesionala de ajutorare a persoanelor aparte sau a unor grupuri si comunitati, pentru a-si restaura sau mari capacitatea lor de functionare sociala si de a avea conditii care sa favorizeze acest scop. Nu este doar o disciplina, ci si un mod de activitate, o metoda si o practica.

Asistenta sociala reprezinta totalitatea masurilor intreprinse de catre Stat, Biserica si alte organisme nonguvernamentale spre a sprijini persoanle aflate in situatii deosebite, deficitare, a caror stare fizica sau psihica a fost afectata de diversi factori nocivi: aparitia unor boli cornice, deterioararea starii material, calamitati naturale, varsta inaintata etc.

De-a lungul timpului s-au formulat pareri contradictorii datorita mentalitatilor referitoare la functionalitatea familiei monoparentale.In societatea traditional, care avea la baza familia extinsa, monoparentalitatea era dezaprobata, iar cei care condamnau acest stil de viata erau incurajati.In societatea moderna viziunea asupra familiei monoparentale s-a schimbat.Astazi se considera ca este mai bine pentru copil ca parintii sa se desparta decat sa fie supus unui climat familial conflictual.Familia monoparentala este o familie normal,dar se vorbeste de faptul ca ea reprezinta o criza a familiei datorita efectelor provocarilor sociale cu care se confrunta si carora nu le poate face fata: saracia si excluderea sociala.

Cercetarile sociologice asupra familiei monoparentale s-au centrat pe :

-conditiile de viata si de vulnerabilitate economica, studii asupra nivelului de trai;

-eficacitatea politicilor familial, a actiunilor sociale si a transferului social;

-efectele “disociatiei familiale” si a structurii asupra socializarii copiilor.

Familia monoparentala este considerate de unii specialist ca fiind un tip special de familie, pe cand altii nu considera acest grup social o familie.

O definitie complexa a familiei monoparentale este data de Iolanda Mitrofan si Cristian Ciuperca care considera ca acest tip de familie este : structura familial asimetrica, formata dintr-un parinte si copilul/copiii sau/sai fie prin decesul celuilalt parinte, fie prin divort, fie prin abandonarea familiei de catre un parinte, fie prin decizia parintelui de a nu se casatori, fie prin adoptiunea realizata de o persoana singura, fie prin nasterea intamplatoare a unui copil dintr-o relatie libera, in afara casatoriei, cu referire, in special, la parintii adolescenti.

Dificultatile pe care familia monoparentala le intampina pot fi :

-de ordin material : risc mare la saracie;

-de ordin biologic: legate de sexualitate si restrangerea descendentei;

-de ordin afectiv: datorate absentei partenerului, a dragostei conjugale.

Datorita faptului ca familia monoparentala este ignorata in ceea ce priveste politicile sociale, apar o serie de efecte: majoritatea copiilor institutionalizati provin din familii monoparentale, dificultati de adaptare ale copiilor.

In ziua de azi divorteaza tot mai multi oameni decat in trecut. Daca in urma se considera ca sotii, chiar daca nu se inteleg trebuie sa ramana impreuna de dragul copiilor, in present, perceptia globala a societatii asupra divortului s-a schimbat in mod radical, divortul nu mai este privit negative, ci ca o solutie la o situatie critica.

Exista mai multe tipuri de familii monoparentale. Clasificarea acestora se face dupa diferite criteria.

Dupa calitatea si performanta interactiunilor identificam:

-familii monoparentale camuflate (cand un parinte nu interactioneaza psihologic decat in mica massura, in ciuda faptului ca este prezent in cadrul familiei);

-familii monoparentale in care exista legaturi numai intre copii, nu si intre parinti (cuplu divortat, dar care are grija de copii);

-familii monoparentale in care un parinte este absent fizic pentru ca a parasit localitatea pentru o perioada de timp mai lunga sau este spitalizat, detinut etc;

-familii monoparentale in care unul dintre parinti e decedat

-familia monoparentala propriu-zisa rezultata in urma divortului;

-familia monoparentala in care nu exista o relatie legalizata intre parinti (formata din copil si parintele necasatorit);

Relatia copiilor la separare este variabila, in functie de mai multi factori: varsta, timpul care a trecut de la divortul parintilo, climatul ce caracterizeaza relatiile parintilor in timpul divortului si dupa, etc.

Fiind pus in situatia de a ramne cu un parinte (de cele mai multe ori cu mama) el il va invinovati pe celalalt sau se va invinovati pe sine insusi pentru sentimetele sale vor fi de respingere, vinovatie, neputinta. Aceste sentimente il vor face antisocial, revoltat, nevrotic sau complexat.