Femeile în Filosofie

FEMEILE ÎN FILOSOFIE

Nu este simplu să descoperim rolul istoric al femeilor în filozofie. Sarcina aceasta este complictă din doua motive: de diferențele dintre culturi, care sunt relative ușor de înțeles și de explicat, și de procesul analizei mărturiilor istorice, care nu este deloc simplu.

În ceea ce privește culturile, ne interesează aici aproape în exclusivitate tradiția occidentală. Deși în timpul dinastiei Tang au existat scriitoare care au redactat lucrări destinate educației femeilor, nu putem considera aceste lucrări cărți filosofice, oricât de mult ne-am strădui. Filosofia indiană veche nici măcar nu se laudă cu asemenea opere. Pentru a descoperi femei implicate în filosofie înaintea timpurilor moderne, trebuie să începem cu Grecia.

GRECIA ANTICĂ

Este imposibil a se face afirmații generale despre locul femeilor în Grecia antică, deoarece diferitele cetăți – state și colonii aveau obiceiuri și atitudini foarte diferite. Tot ce se poate spune este că statutul femeilor era incontestabil inferior celui al bărbaților, chiar și în acele societăți grecești care adoptau o atitudine mai luminată. Există trimiteri frecvente în literatura feministă modernă la femeile de la care cei mai mulți filosofi se presupune că și-au preluat ideile – mame, preotese, amante, soții și așa mai departe.

Chiar lăsând la o parte caracterul vag și uneori evident fictiv al unor asemenea relatări, am văzut că filosofi precum Thales sunt societăți originali din punct de vedere al filosofiei lor, chiar dacă au fost puternic influențați de puterea altora.

Totuși, asemenea explicații elaborate nu sunt necesare, căci există o listă impresionantă de acestea. Școala lui Pitagora de exemplu, admitea cu siguranță femei, ale fragmente din scrieri s-au păstrat. Plutarh spune că Aspasia, soția lui Pericle, era vizitată de Socrate și de elevii lui. Perictione, care se paote să fi fost mama lui Platon, a scris cel puțin două tratate filosofice, iar Grădina lui Epicur era deschisă atât bărbaților cât și femeilor. În perioada elenistă, Hypatia a fost cea mai remarcabilă dintr-un număr mic de gânditoare, printre care Asclepigenia din Atena ( este posibil ca Hypatia să fi studiat cu ea) și Macrina din Caesaria Mazaca, sora lui Vasile cel Mare.

În ciuda tuturor acestor lucruri, nu trebuie ascuns faptul că femeile au avut de înfruntat piedici importante mai întaâi in desfășurarea educației lor și apoi în obținerea succesului în lumea intelectuală. Totuși, în comparație cu următorii o mie de ani, femeilor din antichitate le-a fost ușor. Poziția lor în lumea antică era rezultatul convențiilor sociale și culturale, însă în epoca medievală aceasta tindea să fie tratată ca o chestiune ce ținea doctrina religioasă. De asemenea, deși au existat mult mai multe filosoafe de-al lungul istoriei după antichitate (care, la vremea lor, au fost mai respectate decât ne dăm seama în prezent), numărul lor a fost foarte mic în comparație cu cel al filosofilor, iar succesele lor au fost obținute în ciuda unor obstacole sociale, religioase și academice conseiderabile.