Filosofia Educației

1. Introducere

Filozofia educatiei, în calitate de nou domeniu de cercetare al stiintei pedagogice si al filozofiei, a aparut în statele occidentale pe la mijlocul secolului al XIX-lea, având ca izvoare filozofia generala, experienta practicii pedagogice cu generalizarea ei conceptual-filozofica, miscarile sociale - politice -pedagogice si conceptiile lor ideologice, stiintele speciale care cerceteaza problemele educatiei legate de cele filozofice si de generalizare etc. Obiectul disciplinei noastre îl constituie fundamentele generale ale realitatii educationale, ale metodologiei de cunoastere a acesteia, ale interpretarii ei estimative, ale metodologiei scopurilor previzibile, ale proiectarii si activitatii practice (pedagogice, manageriale, politice), ale eficientizarii comunicarii pedagogice etc.. Filozofia educatiei cerceteaza individul în calitate de subiect al educatiei din mai multe unghiuri, însa esentiale ramân urmatoarele doua:

1. conceptia empirica - analitica, ce vizeaza stiintele corespunzatoare despre om ca fiinta tipologica, fiinta conditionata de legi biologice, sociale s.a.;

2. conceptia umanistica ce interpreteaza omul ca personalitate, ca individualitate unica prin prisma eticii, esteticii, a conceptiei despre lume etc.

ce este filozofia educatiei? Un nou compartiment al filozofiei sau aplicarea principiilor diferitelor discipline filozofice în domeniul educational? Anumiti cercetatori (precum ar fi rusul V.A. Lektorski) sprijina a doua interpretare, iar noi le împartasim opiniile. Altii, mai pesimisti, considera ca actualmente a cam disparut si filozofia, si sistemul educatiei (afirmatie pe care nu o împartasim). Totodata, consideram ca înainte de a purcede la crearea unui sistem educational care sa corespunda cerintelor vremii avem nevoie de o noua filozofie a educatiei. Aici primeaza constiinta. În acelasi sens, procesele legate de infiltrarea relatiilor de piata în sistemul educatiei, minimalizarea statutului acestui sistem (deci: comercializarea, regionalizarea s.a.) nu numai ca ar frâna dezvoltarea scolii, ci ar reîntoarce-o în timp cu minimum o epoca. Ce cred studentii în legatura cu aceste afirmatii? De ce?

Criza din educatie despre care se vorbeste astazi în lumea întreaga trebuie diagnosticata. Dar a stabili exact un diagnostic social este foarte complicat. Totusi fara de el e imposibila tratarea societatii bolnave, însanatosirea, punerea ei pe picioare. Mentionam faptul ca sistemul educatiei si nucleul lui - filozofia educatiei - sunt doar un simptom, un sindrom social, un subsistem al unui sistem mult mai amplu. În mod normal, se vindeca nu o parte, ci întregul, nu subsistemul educational, ci întreaga societate. Sa nu uitam însa ca astazi nu se mai practica operatiuni de felul celora de acum 50-70 de ani. Cel putin, în lumea civilizata. Prin urmare, fara instrumentariul cultural, educational, filozofic modern bazat pe cel traditional tara noastra nu poate spera la un viitor optimist, pe care se cuvine sa si-l construiasca ea însasi.

Necesitatea apelarii filozofiei la educatie e determinata de soarta celei dintâi, de viitorul ei, deoarece educatia filozofica devine astazi practic singurul domeniu propriu atât de realizare filozofica, cât si de reproducere, iar educatia filozofica apartine, asadar, în egala masura filozofiei si educatiei, constituind punctul de convergenta al acestor doua sfere de activitate. Oricare ar fi filozofia în zilele noastre, a filozofa pe marginea educatiei în cadrul limitelor ei precedente, clasice de interpretare ar însemna o filozofare despre altceva decât despre situatia actuala.

2. Pedagogia - stiinta educatiei

Stiinta care are ca obiect de studiu educatia (în sensul larg al cuvântului, obiect de a carui complexitate am mentionat anterior), pedagogia, a cunoscut în evolutia sa mai multe etape, începând cu etapa separarii de filozofie (urmata de etapa raportarii ei la realizarile socioumane, de etapa largirii ariei de cercetare în plan interdisciplinar si transdisciplinar, de etapa cercetarii profunde a discursului pedagogic) si ajungând, deloc paradoxal, din nou la apropierea de filozofie. Altfel cum s-ar explica sintagma filozofia educatiei cu care se vehiculeaza atât de frecvent actualmente?