Filosofia Limbajului

Limba de lemn și Marxismul

Pentru a începe o polemizare la această temă, ar trebui să știm ce reprezintă atît noțiunea de limbă de lemn cît și Marximul.

Ca drept introducere vom porni de la definirea conceptului de limba de lemn,așadar, Limba de lemn (sau limbajul de lemn) este un termen lingvistic care desemnează printre altele limba utilizată de oficialitățile regimurilor comuniste.

Acest limbaj, difuzat pe diferite căi, orale sau scrise, impune fie sisteme ideologice, precum comunismul, fie subsisteme, ce țin de putere și autoritate, cum ar fi subsisteme economice, tehnologice, politice sau culturale.

Limba de lemn nu este apanajul exclusiv al comuniștilor. Toți specialiștii – medicii, juriștii, militarii, preoții, filosofii etc. – au limba lor de lemn. Diferența constă în faptul că respectivele jargoane specializate înseamnă ceva, cel puțin pentru cei inițiați, și deci nu sunt dezinformatoare nici pentru cei ce le înțeleg, nici pentru cei ce nu le înțeleg.

Limba de lemn este astfel opusul transparenței, ea trebuie descifrată, citită printre rânduri.

Limba de lemn ascunde realitatea, pe care o încapsulează în formulele prefabricate ale doctrinei despre cum trebuie să fie realitatea.

Utilizarea limbii de lemn este cel mai perfid mod de a escamota adevărul, de a abate atenția, de a arunca praf în ochii cititorului, sau a auditorului în cazul discursului politic, în scopul inducerii în mintal a unei viziuni idealiste, a unei dogme ideologice, sau de a anihila un adevăr. Scopul ascuns al limbii de lemn este mistificarea realității și manipularea mintalului. Cei care se folosesc de limba de lemn manifestă cea mai mare teamă de adevăr. De aceea ei învelesc mereu minciuna într-un simulacru de adevăr.

Limba de lemn utilizată atât în scris, cât și în vorbire, în ziare, cărți și la radio, este considerată capodopera dezinformării, deoarece este imposibil de folosit de cineva fără ca acesta să nu devină în același timp și dezinformator și dezinformat. Principalele caracteristici ale limbii de lemn sunt.

• caracterul impersonal și pasiv al frazelor “relațiile reciproce s-au strâns“, „într-o atmosferă de stimă și respect reciproc“, „s-au exprimat urări“ .

• abundența mijloacelor lingvistice care servesc la accentuarea obligativității (a trebui, a fi dator, cu necesitate, negreșit, obligatoriu, neabătut .

• maniheismul ,lipsa nuanțelor, împărțirea strictă în doar două categorii ale oricărui domeniu sau mulțimi de oameni – buni și răi, prieteni și dușmani, devotați și trădători, abstract și concret, general și particular, obiectiv și subiectiv .

• metaforele și personificările excesive,hidra capitalistă, părintele popoarelor - cu referire la Stalin .

• codificarea ,anumite cuvinte, ca „revizionist“ sau „dușman al poporului“, dau semnalul de atac; altele, precum „lipsa de vigilență revoluționară“, servesc drept avertisment sau amenințare .

• folosirea construcțiilor verbale în locul verbelor;

• folosirea pronumelui noi în locul pronumelui eu;

• prezența excesivă a comparațiilor.

Andrei Pleșu scria: Limba de lemn este o limbă incremenită. Ea nu-l face pe om să vibreze la auzul vorbelor. A fi de lemn înseamnă a nu simți nimic, a fi insensibil. Așa se face, și nu trebuie să ne ascundem să afirmăm, că întâlnim și în Biserică un limbaj uscat. Avem și aici de-a face cu persoane care au cules diverse formule pe care le reproduc mecanic. Nu e vorba că nu mai gândesc, ci tristețea stă în faptul că nu mai sunt vii pentru Dumnezeu.

Am definit limba de lemn,acum să trecem la Marxism acesta reprezentînd o concepţie revoluţionară unitară despre lume, societate, om şi gîndire, fondată în sec. 19 de Karl Marx şi Friedrich Engels; ideologia clasei muncitoare.

Marx şi Engels au preluat critic ceea ce era valoros în gîndirea filozofică, economică şi social-politică anterioară şi contemporană lor şi au creat o concepţie nouă care a revoluţionat gîndirea. Fundamentul filozofic al marxismului în ansamblul său, al teoriei sale economice şi al celei politice (socialismul ştiinţific) este materialismul dialectic şi istoric.

Principalele părţi componenete ale marxismului sînt: filozofia marxistă, economia politică marxistă şi teoria socialismului ştiinţific.