Filosofia Limbajului Mediatic

Analiza structuralistă a limbajului mediatic: Discurs şi Reprezentarea Celuilalt

Din punct de vedere structuralist, semnele sunt adesea organizate ca nişte coduri guvernate de reguli implicite sau explicite, recunoscute de comun acord de către membrii unei culturi sau unui grup social. Aşadar, un sistem de semne poate vehicula mesaje şi înţelesuri codificate, care pot fi descifrate de cei care înţeleg codurile. O structură semnificativă, compusă din semne şi coduri, este un text care poate fi descifrat pe baza semnelor şi înţelesurilor sale codificate. Un text poate fi pe deplin înţeles doar dacă este văzut în context. Din punct de vedere metodologic, este luată în considerare combinaţia de semne şi semnificaţii şi este observat mediul general în care există textul.

Atunci când sunt examinate relaţiile de putere şi cele sociale, interpretarea codurilor şi textelor poate dezvălui forţele istorice care modelează textul.

Procesul şi produsele prin intermediul cărora este conferit un înţeles anume semnului se numeşte reprezentare. Prin reprezentare, conceptele abstracte şi ideologice capătă formă concretă. Astfel conceptul/semnul „indian” capătă o formă ideologică specifică datorită felului în care „indienii” au fost reprezentaţi în literatura colonială – în romanele lui Rudyard Kipling (1865-1936) şi E.M. Forster (1879-1970), de exemplu, ca fiind laşi, efeminaţi şi nedemni de încredere.

Entitatea reprezentativă exterioară sinelui – adică exterioară genului, grupului social, clasei, culturii sau civilizaţiei – este Celălalt. În general, toate culturile şi civilizaţiile non-occidentale sunt considerate a fi Celălalt, faţă de Occident. Iar în cadrul societăţii occidentale, femeile, homosexualii şi imigranţii sunt adesea consideraţi Celălalt. Cea mai des întâlnită reprezentare a Celuilalt este aceea de parte întunecată, de jumătate opusă cuiva: noi suntem civilizaţi, ei sunt barbari; coloniştii sunt harnici, băştinaşii sunt leneşi; heterosexualii sunt buni şi morali; homosexualii sunt imorali şi răi.

Din punct de vedere al semioticii structuraliste, aceste concepte pot fi reunite într-un ansamblu ordonat. Un discurs constă din grupuri de idei produse sociale sau cultural, care conţin texte (care conţin semne şi coduri) şi reprezentări (care descriu puterea în relaţie cu Celălalt). Ca mod de gândire, discursul reprezintă adesea o structură de cunoaştere şi de putere. Analiza de discurs expune aceste structuri şi localizează discursul în cadrul unor relaţii istorice, culturale şi sociale mai largi.

Noţiunea de discurs uneşte conceptele structuraliste – semn, semnificaţie, semnificant, cod, reprezentare – într-un ansamblu ordonat. Un discurs constă din grupuri de idei produse social sau cultural, care conţin texte (care conţin semne şi coduri) şi reprezentări (care descriu puterea în relaţie cu Celălalt). Ca mod de gândire, discursul reprezintă adesea o structură de cunoaştere şi putere. Analiza de discurs expune aceste structuri şi localizează discursul în cadrul unor relaţii istorice, culturale şi sociale mai largi.

Exemplu: „decodificarea” restaurantului indian

„Raj Balti” este un restaurant indian situat pe o stradă londoneză tipică. Dar ce semne şi coduri conţine, din punct de vedere al analizei structuraliste? Ce înţeles semnificativ din punct de vedere cultural comunică? Cuvintele „Pentru acasă” („Take Away”) aflate sub numele restaurantului ne spun ceva despre statutul său: un restaurant pentru cei care aparţin clasei muncitoare, situat într-un cartier muncitoresc. „Raj” din nume sugerează o conexiune colonială cu India (dar ar putea fi şi numele patronului!). Şi cuvântul „Balti” are o semnificaţie. Dar care este aceasta? Pentru a explora mesajul textului, să punem „Raj Balti” în context – în relaţie cu alte restaurante cu specific indian, cu istoricul şi semnificaţia lor culturală în Marea Britanie. Restaurantul indian şi-a făcut simţită prezenţa în Marea Britanie în anii 1950, după sosirea imigranţilor din subcontinent. Mişcarea indiană a fost atunci asociată cu condimentul „curry”, restaurantul indian se afla în coada listei preferinţelor în materie de restaurante. Clienţii erau, aproape în totalitate, cei din clasa muncitoare.

Cuvântul „curry” are, de asemenea, un istoric. Curry era o marfă căutată în Evul Mediu când împăratul mughal Jahangir i-a dat permisiunea lui Sir Thomas Roe în 1605 să-şi înfiinţeze o companie în India, cu scopul de a exporta curry şi alte condimente indiene. Patru sute de ani mai târziu, după ce colonizarea îşi făcuse efectul, iar Celălalt indian era reprezentat într-un mod anume, curry a ajuns să semnifice cea mai joasă formă de mâncare ieftină, echivalentă chipsurilor, pe care le-a înlocuit, în calitate de cel mai popular aliment din Marea Britanie.

Restaurantul însuşi era văzut şi reprezentat ca o entitate monolitică. Toate restaurantele care serveau mâncare de pe vastul continent al Indiei erau „restaurante indiene”. Dar „a mânca indian” înseamnă a mânca o varietate de feluri de mâncare foarte diferite din India, Pakistan, Bangladesh şi Sri Lanka. Dar, pentru britanici, totul era „curry”. Până în anii 1970, „a merge să mănânci un curry” avea un înţeles anume. Era ceea ce făceau tinerii când toate cluburile se închideau şi ei căutau un loc de dezintoxicare. Restaurantul indian era tratat ca şi cum ar fi fost o colonie, o extensie a „Raj”-ului. Pentru aproape o jumătate de secol, restaurantele indiene au trebuit să suporte cel mai necivilizat, barbar şi ignorant comportament din partea clienţilor albi. Dar restaurantele indiene au rezistat. La început, rezistenţa a constat în exploatarea ignoranţei clienţilor albi. Acelaşi curry era servit sub diferite denumiri. Astfel, cineva care mânca royan gosht, pui masala sau creveţi cu curry mânca exact acelaşi lucru cu diferite feluri de carne.

Cuvântul „Balti” ne furnizează un indiciu pentru al doilea tip de rezistenţă. Balti este un recipient, o găleată, un vas de cărat apă pentru spălat. Este, în mod clar, un element prea larg, prea adânc, prea brut şi prea banal pentru prepararea unor reţete atât de variate şi sofisticate cum sunt cele din bucătăria „indiană”. Atunci care este relaţia dintre restaurantele indiene şi balti?

Balti joacă un rol semnificativ în ceea ce priveşte modul în care restaurantele indiene au vândut „autenticitatea”. Când clienţii albi au ajuns să fie mai informaţi şi au aflat că respectivul „curry” este un termen generic care descria o vastă varietate de mâncăruri, bucătăria indiană autentică a fost asociată cu tandoor - cuptorul în care se presupunea că se găteşte. În anii 1970, bucătăria indiană bună şi autentică era preparată în tandoor. Tandoor a deschis calea către karahi (cazan), care a fost la modă în anii 1980. Anii 1990 au devenit epoca balti. „Balti” din „Raj Balti” semnifică „autenticitatea” şi modernitatea restaurantului.

În general, termenul de balti ascunde o transformare subtilă suferită de restaurantele din subcontinent. Promovarea curentului balti, ca specific „indian” tradiţional şi autentic, dar actualizat, este o modalitate prin care restaurantele subcontinentale îşi reafirmă poziţia în societatea britanică şi îşi reclamă istoria. Ataşând etichete diferite unor feluri culinare în esenţă similare, restaurantul indian, s-a debarasat de imaginea sa de local al clasei muncitoare şi a dobândit un statut mult mai distins. Marele salt realizat de balti e asemănător cu cel ajutător al lui Marcel Duchamp (1887-1968), al umilului closet.