Filosofia sofiștilor

In literature contemporana notiunea de sofist poarta o amprenta negativista. Aceasta este legat de traditie. La crearea acestei traditii si-au pus umarul mai intii Platon,apoi Aristotel.

In principiu sofist inseamna numaidecit invatator de intelepciune.In sec. V i.e.n. in orasele Greciei Antice au aparut o serie de filosofi,care propuneau , ca sa invete doritorii pentru bani. Necesitatea a aparut in legatura cu dezvoltarea vertigioasa a oraselor grecesti, mai ales era nevoie de politicieni, retori. Democratia greaca era in crestere, iar o crestere pe scara social-politica depinde de cunostinte, posibilitatea de a convinge cetatenii orasului in timpul adunarilor publice. Anume aceasta misiune si-au loat-o asupra sa sofistii.

In filosofie insa dupa o perioada infloritoare in gindire, reprezentata de catre scoala din Milet,eleati,Heraclit, vine o perioada de regres. Apare o sistema eclectica de gindire legata cu necisitatile de a utiliza principiile, ideile avute de acum inalte sfere ale cunoasterii. Aceasta este o perioada de iluminare a unor cercuri mai largi de oameni, care cere de a scoate ideile filosofice din interiorul scolilor in societate si de a le raspindi.

Sofistica mai este legata inca de aceea, ca interesele stiintifice se trec din sfera naturii, din cosmologie, in societate –asa era interesul social –mai intii psihologie, jurisprudenta ,politica, etc., iar interesele metafizice in principiu decad. Sofistul trebuie sa-i invete pe doritori logica: sa poarta argumenta, disputa, combate argumentele.

Cei mai de vaza sofisti au fost: Gorgias, Protagoras, Hippia.

Protagoras

A fost personalitate de prima marime. Venind la Atena, a produs o efervescenta intelectuala extraordinara. Din cauza lucrarii sale Despre zei care le-a parut unora o lucrare atee, a fost acuzat si condamnat la moarte, iar cartile i-au fost arse. A scapat prin fuga, dar moartea totusi si-a gasit-o in drum spre Sicilia.

Una din problemele de baza metafizice ale sofistilor a fost teoria cunoasterii. Din acest punct de vedere sofistul ar fi trebuit sa-si piarda increderea in adevarul absolut si-n posibilitatea cunostintelor veridice, fiindca ei luptau impotriva teoriilor clasice si aratau contradictiile acestor teorii.

Protagoras a fondat un punct de vedere sceptic fata de posibilitatile omului de a cunoaste lumea inconjuratoare. Pentru aceasta el a folosit teza heraclitica ‘’panta rey’’(totul curge,totul se schimba). Insa asupra acestei deveniri Protagoras nu mai vede acea ratiune universala care face ca toate antitezele sa se resolve intr-o armonie superioara. Devenirea este lipsita de mecanismul ei rational.

Sursa intregii cunoasteri se afla in senzatii. Oamenii foarte diferit percep lumea inconjuratoare in dependenta de starea atit a obiectului cit si a subiectului cunoasterii in fiecare moment concret. De aceea obiectul este asa si nu altfel, adica anume asa, cum il percepem noi in momentul dat. Deci lucrurile nu sunt pentru toti la fel. Nu poate exista nici o stiinta unica ,pot exista numai opinii diverse despre unul si acelasi lucru, la fel de justificare pentru toti. Lui Protagoras ii apartine celebrul aforism ‘’Omul este masura lucrurilor’’.