Friedrich Nietzche

Doctrina filosofică ce a avut cel mai mare impact asupra omenirii în secolul XX este existenţialismul si ateismul umanist . Această influenţă poate fi explicată parţial şi prin factori ce nu ţin de însăşi tezele doctrinei şi de adevărul sau falsitatea lor. O importanţă uriaşă pentru proliferarea punctului existenţialist de vedere asupra alegerii de către fiecare a căii ce trebuie urmată în viaţă o are atitudinea existenţialismului asupra omului şi faptul că în prezent existenţialismul corespunde cel mai bine concepțiilor ştiinţelor contemporane şi modului de viaţă din zilele noastre. Numărul mare al oamenilor care, chiar dacă nu sunt adepţi ai existenţialismului, cunosc postulatele acestei doctrine este foarte mare datorită faptului că în prezent practic nu mai există piedici de ordin tehnic în transmiterea informaţiei. Acest lucru, conjugat cu gradul înalt de alfabetizare, a permis acestei doctrine să capete o răspândire largă. Totodată, datorită dezvoltării vertiginoase a ştiinţei începând cu a doua jumătate a secolului XIX, oamenii s-au confruntat cu faptul că frontierele lumii se lărgesc tot mai mult, marginalizând locul omului în univers.

Un filosof care a trăit în secolul trecut şi a adus un aport important la dezvoltarea concepţiei existenţialiste asupra vieţii umane (deşi nu este nici existenţialist, şi nici nu a cunoscut lucrările lui Kierkegaard) este Friedrich Nietzsche. El considera că nu există evidenţe morale, lucruri ce nu trezesc îndoieli, ci doar interpretări morale, ce se schimbă de la un caz la altul. Nietzsche consideră încrederea în faptul că structura universului poate fi cunoscută ca fiind doar o ficţiune folositoare. Doctrina nietzscheană slăveşte individualitatea ce se autoafirmă prin opoziţie morală cu majoritatea conformistă. Dacă Kierkegaard era profund religios, Nietzsche în „Aşa grăit-a Zaratustra” proclamă moartea lui Dumnezeu, fapt ce a marcat puternic filozofia secolului XX.

1.INFLUENTA GANDIRII FILOSOFULUI ASUPRA SECOLULUI XX

Friedrich Wilhelm Nietzsche , este unul din cei mai importanti filozofi germani din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, care a exercitat o influentă considerabilă, adesea controversată, asupra gândirii filozofice a generatiilor ce i-au urmat.

Daca apreciem insemnatatea unui filosof dupa efectul pe care il au operele sale asupra urmasilor , atunci il putem situa pe Nietzsche deopotriva alaturi de hegel , Marx , Kierkegaard si Schopenhauer ; el este unul dintre putinii ganditori ai secolului al XIX-lea care se situau cu mult inaintea timpului lor si fara de care secolulal XX-lea nu ar fi devenit ceea ce este acum .Isoria receptarii operei lui Nietzsche incepe tarziu .El , cel care si-a pierdut puterea ratiunii , nu a trait sa vada Gloria mereu crescanda de care s-a bucurat in final opera sa ; samanta ideilor sale si-a aratat uimitor roadele , atat in rau cat si in bine , abia dupa moartea sa.Comparativ cu aceasta receptare viata lui Nietzsche a fost aproape neinsemnata : cateva decenii ale unei vieti de intellectual , de la bun inceput o persoanba retrasa , care a stat sub semnul singuratatii si al neintelegerii.Nicio fapta nu a facut sa creasca in intensitate si nu a definit aceasta viata , care nu a fost insotita de nicio cinstire veritabila.

2.VIATA SI OPERA LUI FRIEDRICH NIETZSCHE

Nascut la Rocken, langa Lutzen, tatal sau era preot protestant,cu amestec de sange polonez.Dupa primii ani de invatatura la scoala din Naumburg, urmeaza cursurile Colegiului Pforta, remarcandu-se ca un elev excep-tional dotat.Aici scrie versuri in forme si ritmuri conventionale; tot aici compune muzica .In 1864,paraseste Pforta,cu intentia de a studia teologia si filologia clasica,fiind inca insufletit de elenism,dar si de ideile crestinsmului.

In ciuda faptului ca la 19 ani se credea slujind deja unui "Dumnezeu necunocut"In 1869,la varsta de 25 de ani,pe cand se gandea sa abandoneze studiul filologiei in pofida chimiei,este numit profesor de filologie la catedrala din Basel.

Inainte insa de a parasi Leipzig-ul , el face cunostiinta cu Richard Wagner,cu care leaga o stransa prietenie de scurta durata.In aceasta perioada apare eseul sau intitulat (Nasterea tragediei din spiritul muzicii).In acest eseu conceput de pe pozitia romanticului,influentat de Schopenhauer,din care si descinde ca filozof si nu intamplator dedicat lui Wagner,Nietzche demonstreaza ca arta este dionisiaca (muzica) sau apolinica(in plastica si in ex-punerea literara).