Gottfried Wilhelm Freiherr von Leibniz

Leibniz s-a născut pe 1 iulie 1646 în Leipzig, fiu al unui avocat și profesor la universitatea din localitate.Își face studiile la Universitatea din Altdorf Universitatea Leipzig si Universitatea din Jena unde in 1666 își obține și doctoratul în drept , a avut ca domenii de studiu: matematica, filozofia,istoria ,fizica ,muzica etc. cu alte cuvinte un ,,Homo universale”.

Este greu de crezut că speculaţiile sale metafizice pot conduce întotdeauna la rezultate concrete, imediate, teoretice şi empirice, în tot felul de domenii ca: Analiza matematică, Fizica, Logica bivalentă şi Logica modală, Lingvistica şi Filosofia limbajului, Epistemologia şi Filosofia ştiinţelor, Inteligenţa Artificială, Ingineria robotică, Ştiinţele cognitive şi Neuroştiinţele, Etica sau Filosofia morală, Geologia, ba chiar Istoria şi Teologia. Prin urmare, fondatorul Academiei din Berlin (1700, inaugurată în 1711) nu a contribuit doar la bazele ştiinţelor moderne, ci reprezintă prin textele sale o sursă actuală de noi descoperiri ştiinţifice şi bineînţeles de speculaţii filosofice.

Iată unele dintre realizarile sale:

• a descoperit calculul integral şi diferenţial,

• a redescoperit calculul binar,

• este inventatorul noţiunilor matematice de „funcţie” şi de „coordonate”

• a dat definiţia energiei cinetice

• a fabricat prima maşină de calcul informatic cu două valori de adevăr

• a descoperit logica modală.

Teoria Monadelor

Monadele apar în oprea lui Lebniz într-o corespondenţă epistolară,numita Monadologia și care este dedicată prinţului Eugène de Savoie. Este un text concentrat, foarte scurt, de aproximativ 15 pagini, care rezumă în fiecare din cele 90 de paragrafe aproape tot atâtea teze constitutive ale sistemului său filosofic. Lebniz spune ca Monadele sunt substanţe simple, unităţi indivizibile şi nedestructibile, fără întindere şi fără figură . Dar trebuie imediat precizat că nu este vorba de substanţe materiale, ca atomii de exemplu; monada este o substanţă vie, animate el caracterizîndule metaphoric spunandule „adevăraţii Atomi ai naturii”.

Există mai multe tipuri de monade, o adevărată ierarhie a vieţii naturale, care urmează cumva clasamentul aristotelic al sufletului: sufletul vegetativ, sufletul senzitiv și sufletul rational. În regnul vegetal vom întâlni doar primul nivel; în regnul animal îl vom întâlni şi pe al doilea; iar la om vom regăsi toate cele trei etaje ale sufletului, dimensiunea raţională fiind cea care-l distinge de toate vieţuitoarele. De aici şi definiţia omului ca animal raţional.Dumnezeul este privit de Lebniz ca entitate ce are doar suflet rational.

În opinia filosofului monadele nu comunică, nu se pot influenţa direct, nu pot acţiona unele asupra altora ceia contrazice în mod radical simţul comun, intuiţiile şi experienţele noastre imediate. De aceea merită atenţie. Spiritul nu comunică cu corpul, altfel spus între activităţile mentale şi activităţile corporale nu există legătură cauzală, interacţiune psiho-somatică. De exemplu, nu am putea să ne exersăm voinţa, fiecare din noi, asupra propriului corp. Atunci când dorim mergem pe un drum, să schimbăm direcţia, să ne aşezăm sau să ne ridicăm să mişcăm un braţ etc. Dar mai mult, conform acestei teorii, nu putem comunica nici cu semenii noştri. Asta se explica prin faptul ca monadele sunt unitatea de baza o lucrilor deci ele nu au nimic in interior,deci ele nu pot fi influentate din interior asa cum este influențată materia compusă care se lasa influențată la rîndul sau de schimbul monadelor din care este alcatuită.