Ideea și conceptul de inconștient în istoria filosofiei

In cultura romana, dominata de ideologia comunista timp de aproape jumatate de secol, ideea de inconstient a fost eliminata de campul reflexiei oficiale in numele unui pretins rationalism. Atat incercarile filosofice dedicate acestei teme, foarte numeroase in Occident, cat si orientarile psihologice abisale derivate din freudismul initial au ramas in afara constiintei filosofice in conditiile interzicerii lor exprese.

Constiinta se naste, dupa filosof, din "perceptiile mici", care luate in sine nu sunt constiente. Aceste perceptii, inferioare pragului constiintei ii dau nastere acesteia din urma prin stimulare reciproca.

Ce ar fi de observat aici este ca desi ideea de mai sus o regasim cel mai des intr-o opera filosofica, ea ar putea la fel de bine sa apara intr-una psihologica intrucat ne aflam in fata unui moment de inglobare a psihologiei de catre filosofie.

Kant* care scrie in cartea sa "Antropologie in perspectiva pragmatica", in capitolul intitulat "Despre reprezentarile pe care le avem, fara sa fim constienti de ele " despre asa zisele "reprezentari intunecate" :

" A avea reprezentari si a nu fi costient de ele, aceasta pare contradictoriu, caci cum putem sti ca le avem daca nu suntem constienti de ele ? Aceasta obiectie o face inca Loke, care, din acest motiv, respinge existenta unui asemenea tip de reprezentari. Insa noi putem deveni in mod mijlocit constienti ca avem o reprezentare, desi nu suntem in mod nemijlocit constienti de ea. Astfel de reprezentari se numesc intunecate. "

Din punct de vedere psihanalitic, ultima idee din citat conform careia accesul la reprezentarile intunecate se face in mod mijlocit ne trimite la ideea de inconstient echivalent cu un constient ascuns, potential, care exista dar nu se manifesta in exterior.

Si in psihalaliza accesul la inconstient este intotdeauna mijlocit.

De fapt Kant ilustreaaza ideea lui Freud si anume aceea ca filosofii vorbesc de fapt despre ceea ce psihanaliza numeste preconstient, adica despre continuturi sensibile de a deveni in orice clipa constiente.

Nota: *Immanuel Kant ,filozof german, unul din cei mai mari gânditori din perioada iluminismului în Germania.

Inconstientul in psihanaliza si teoria freudiana

Daca descoperirea inconstientului ca fenomen si conceptualizarea acestuia nu reprezinta o constributie a psihanalizei, filosofia descriind inca de la Leibniz** si Kant un constient subliminal, ceea ce mai tarziu psihanaliza va numi preconstient si o data cu Nietzsche***, un taram cu adevarat inaccesibil constiintei, atunci primul demers al unei filosofii a inconstientului bazata pe psihanaliza este de a preciza specificul ideii de inconstient in disciplina intemeiata de Freud.

Toate particularitile viziunii psihanalitice asupra inconstientului deriva din sursa care o alimenteaza si anume din practica clinica. Inconstientul psihanalizei nu este rezultatul introspectiei sau al speculatiei, ci al teoretizarii unei experiente psihoterapeutice.

Freud se intalneste pentru prima data cu inconstientul prin intermediul relatarilor colegului si prietenul sau mai varstnic Joseph Breuer, care constatase, tratand intre anii 1880 si 1882 o pacienta isterica , ca sub hipnoza, acestea isi amintea de incidente ale trecutului uitate in stare de veghe. Mai interesant era faptul ca reamintirea unor evenimente uitate ale trecutului era urmata de disparitia simptomelor. Fara indoiala, hipnoza nu este intamplator legata de inceputurile psihanalizei, ea fiind una din cartile experimentale de acces la inconstient. Prin hipnoza se demonstreaza atat existenta inconstientului psihic cat si eficienta sa : nu numai ca pe aceasta cale se poate ajunge la continuturi psihice inaccesibile in stare de veghe, dar apeland la sugestie, se poate demonstra cum, in stare postthipnotica, subiectul realizeaza prin comportament anumite sarcini pe care i le-a transmis hipnotizatorul si de care el nu este constient.

Experienta intalnirii directe a lui Freud cu inconstientul e sintetizata in "Studii asupra isteriei " (1895). La inceput, pe urmele lui Breuer, Freud utilizeaza hipnoza pentru a scoate din uitare evenimentul traumatic care se afla la originea simptomului. Aceasta lucrare intemeietoare a psihanalizei contine formularea ramasa celebra: "istericii sufera de reminiscente.