Immanuel Kant

Referat
6.5/10 (2 voturi)
Domeniu: Filosofie
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 27 în total
Cuvinte : 21287
Mărime: 255.75KB (arhivat)
Cost: 5 puncte

Cuprins

Autobiografia lui IMMANUEL KANT

METAFIZICA ESTE POSIBILA CA STIINTA

SENSIBILITATEA: INTUITIA. FORMA SI MATERIA FENOMENULUI

OBSERVATII GENERALE LA ESTETICA TRANSCENDENTALA

(Aprioritatea spatiului si a timpului)

SENSIBILITATE SI INTELECT

DESPRE ÎNTREBUINTAREA LOGICA A INTELECTULUI ÎN GENERAL

DESPRE CONCEPTELE PURE ALE INTELECTULUI SAU CATEGORII

PRINCIPIUL UNITATII SINTETICE A APERCEPTIEI

ESTE PRINCIPIUL SUPREM A TOATA

ÎNTREBUINTAREA INTELECTULUI

„INSULA " ADEVARULUI si „OCEANUL " ILUZIEI

DEFINITIA IDEII

IDEILE TRANSCENDENTALE

DESPRE PRINCIPIILE RATIUNII PRACTICE PURE

LEGEA FUNDAMENTALA A RATIUNII PRACTICE PURE

(Imperativul categoric)

AUTONOMIA VOINTEI

RESPECTUL

DATORIA

VOINTA BUNA

OMUL NU E MIJLOC, CI SCOP

VIRTUTEA POATE FI DOBÂNDITA

CARACTERUL

NEMURIREA SUFLETULUI CA POSTULAT AL RATIUNII PRACTICE PURE

EXISTENTA LUI DUMNEZEU CA POSTULAT AL RATIUNII PRACTICE PURE

CERUL ÎNSTELAT SI LEGEA MORALA

Extras din document

IMMANUEL KANT

Nascut la Konigsberg în 1724, ca fiu al unui modest meserias, muri tot acolo în 1804, dupa o viata dedicata exclusiv studiilor si meditatiei. Amanunt interesant pentru viata sa este faptul ca nu a parasit niciodata regiunea în care s-a nascut, asa încât, el care era pasionat pentru geografie si care avea o mare curiozitate pentru lucruri si întâmplari din lumea întreaga, nu a vazut niciodata un munte. Lecturile sale geografice au fost cu atât mai intense. Studiind la Universitatea din Konigsberg teologia, apoi stiintele naturale si filozofia el si-a câstigat existenta ca preceptor în diferite familii cu stare, iar din 1755 îsi începe cariera profesionala la aceeasi universitate ca privat-docent, si din 1770, deci la 46 ani, ca profesor. Doua evenimente deosebit de importante în viata sa au izbutit sa-i tulbure regularitatea cu care-si organiza activitatea pâna în cele mai mici amanunte: lectura cartii Emile a lui Rousseau si vestea izbucnirii Revolutiei franceze.

Kant este marele reformator al gândirii filozofice de dupa el, introducând în ea o noua atitudine, pe care el însusi o aseamana cu aceea a lui Copernic. Precum faptul ca soarele si bolta înstelata ni se par a se misca în jurul pamântului, atârna de pozitia noastra fata de soare, tot astfel de natura simturilor si a intelectului nostru depinde faptul ca noi cunoastem lumea asa cum o cunoastem. Vazând lipsurile empirismului care admitea în experienta unica origine si unica întemeiere a cunostintei noastre, fapt prin care ducea la scepticism si lipsurile rationalismului dogmatic, care întemeia cunostinta de idei înnascute, Kant cauta o baza mai solida, plecând de la critica si analiza a însesi puterii de cunoastere umana. De aici numele de criticism pentru atitudinea sa filozofica ce cauta a stabili granitele si valabilitatea cunostintei. El ajunge la o sinteza a empirismului si a rationalismului, care înseamna si o depasire a lor.

Faptul ca omul are posibilitatea de a avea cunostinte apriorice, independente de orice experienta, cum se vede în matematica, îsi are originea în natura puterii de cunoastere umana, caci spiritul omenesc dispune de anumite forme, tipare, în care lucrurile lumii externe si chiar evenimentele sufletesti trebuie sa intre spre a putea fi "cunoscute". Precum ochelarii colorati fac ca totul sa ne apara în culoarea lor, astfel formele spatiului si timpului (care nu sunt realitati independente de constiinta cunoscatoare, ci sunt tocmai formele ei) fac ca toate perceptiile date în simturile externe si interne, deci în ceea ce Kant numeste intuitie, sa ne apara ca orânduindu-se în spatiu si depanându-se în timp. Dar pe lânga aceste doua forme apriorice ale intuitiei externe (spatiul) si interne (timpul), spiritul cunoscator mai poseda si alte forme apriorice, acelea ale intelectului, numite categorii, în numar de douasprezece, dintre care cea mai importanta este aceea a cauzalitatii.

Prin formele intelectului, prin categorii, omul introduce ordine în haosul datelor intuitiei strângându-le în notiuni. Categoriile si formele intuitiei sunt conditia oricarei experiente posibile, deci a oricarei cunoasteri. Dar precum cunoasterea umana nu este posibila decât datorita formelor apriorice de care ea depinde, tot astfel ea nu e posibila decât pentru ca exista o lume înconjuratoare pe care o cunoastem prin aceste forme, asa precum în imaginea ochelarilor întrebuintata mai sus, ca sa putem vedea lucrurile în culoarea sticlelor, trebuie ca aceste lucruri sa existe. Dar ce nu putem cunoaste este natura în sine a lucrurilor înconjuratoare, asa cum ele sunt fara de formele spiritului nostru. Lucrul în sine "das Ding an sich", noumenul, ne ramâne necunoscut, el fiind totusi conditia necesara ca noi sa-l cunoastem, cel putin asa cum ne apare, potrivit formelor mintii noastre, 30 reprezentare, ca fenomen.

Ceea ce ne este dat în experienta, adica lumea asa cum ne apare, nu cum este în sine, devine obiectul stiintei, care astfel are deplina valabilitate în domeniul lumii fenomenale. Astfel Kant stabileste dreptul si siguranta stiintei dar înlauntrul anumitor margini, acelea care o fac perfect valabila înauntrul lumii fenomenale, dar o si reduc numai la ea.

De îndata însa ce omul vrea sa treaca dincolo de acest domeniu, cunoasterea noastra nu mai este stiintifica, nu mai este cunoastere ci numai parere. Dar mintea omeneasca a simtit de totdeauna impulsul puternic de a se depasi, pentru a ajunge la o conceptie definitiva si unitara a universului. Acesta este motivul pentru care a existat întotdeauna preocuparea metafizica si religioasa. Kant îi recunoaste îndreptatirea desi nu-i poate atribui valabilitate stiintifica.

Activitatea unificatoare a spiritului, neputându-se multumi cu însiruirile cunostintelor bazate pe cauzalitate si pe celelalte categorii ale intelectului, a cautat sa le reduca la conceptii cuprinzatoare si unitare ale ratiunii, pe care Kant le numeste, dupa Platon, idei.

Astfel sunt ideea de suflet (psihologica), de lume (cosmologica) si de Dumnezeu (teologica). Aceste idei nu intra în domeniul stiintei, ele nefiind dobândite din experienta, totusi filozofia si teologia se pot ocupa cu ele, ramânând însa constiente ca prin aceasta au iesit din "câmpul productiv al experientei", deci din sfera cunostintei general-valabile. Ideile de suflet, lume si Dumnezeu sunt principii regulative, care conduc activitatea noastra stiintifica si practica, în care, fara a avea siguranta absoluta, lucram totusi ca si când ar exista un suflet, un cosmos si Dumnezeu. Totusi credinta în Dumnezeu, ca si aceea într-un suflet nemuritor, desi nu pot fi stiintific probate, nu pot fi nici combatute stiintific. Domeniul credintei (ca si acel al metafizicii) ramâne astfel separat de acel al stiintei, dar ramâne în toata îndreptatirea sa, îndreptatire careia Kant îi gaseste argumente de natura practica, deci de natura etica.

Etica lui Kant este întemeiata pe ratiune, care ca ratiune practica, fara a o putea demonstra, ne impune totusi legea morala, imperativul categoric, care ne apare prin el însusi evident, necesar si general valabil: "Actioneaza în asa fel încât maxima vointei tale sa poata servi oricând în acelasi timp ca principiu al unei legiferari generale".

Din legea morala deriva datoria, dar si putinta de a o îndeplini. Ca apartinând lumii fenomenale, în care totul e supus cauzalitatii, s-ar parea ca omul nu e liber, ci actiunea lui este strict si întru totul determinata. Legea morala însa, prin însusi caracterul ei imperativ, care se impune neconditionat constiintei noastre, ne arata ca si putem sa o îndeplinim, deci ca suntem liberi în vointa noastra sa o îndeplinim, într-adevar, potrivit filozofiei lui Kant, omul apartine la doua lumi. Ca cetatean al lumii empirice, fenomenale, sensibile, suntem determinati de principiul cauzalitatii, dai ca cetateni ai lumii lucrului în sine, ai lumii noumenale, inteligibile, în care cauzalitatea nu mai are nici un rol, suntem liberi. Ideea de libertate reiese, deci, din legea morala si constituie un postulat al ratiunii practice. Dar ratiunea practica mai postuleaza doua idei: aceea de nemurire si aceea de existenta a lui Dumnezeu, caci perfectia morala nefiind posibil de îndeplinit în aceasta lume tiranizata de simturi, trebuie sa presupunem, sa postulam, continuarea existentei noastre dupa moarte, când apropierea de perfectiunea morala va fi posibila. Existenta lui Dumnezeu o postulam din trebuinta morala pe care o simtim de a crede în existenta unei cauze a întregii naturi, si care, fiind deosebita de natura, "sa contina temeiul"... acordului exact al fericirii cu moralitatea.

Preview document

Immanuel Kant - Pagina 1
Immanuel Kant - Pagina 2
Immanuel Kant - Pagina 3
Immanuel Kant - Pagina 4
Immanuel Kant - Pagina 5
Immanuel Kant - Pagina 6
Immanuel Kant - Pagina 7
Immanuel Kant - Pagina 8
Immanuel Kant - Pagina 9
Immanuel Kant - Pagina 10
Immanuel Kant - Pagina 11
Immanuel Kant - Pagina 12
Immanuel Kant - Pagina 13
Immanuel Kant - Pagina 14
Immanuel Kant - Pagina 15
Immanuel Kant - Pagina 16
Immanuel Kant - Pagina 17
Immanuel Kant - Pagina 18
Immanuel Kant - Pagina 19
Immanuel Kant - Pagina 20
Immanuel Kant - Pagina 21
Immanuel Kant - Pagina 22
Immanuel Kant - Pagina 23
Immanuel Kant - Pagina 24
Immanuel Kant - Pagina 25
Immanuel Kant - Pagina 26
Immanuel Kant - Pagina 27

Conținut arhivă zip

  • Immanuel Kant.doc

Alții au mai descărcat și

Imperativul Categoric a Lui Imm Kant și Valabilitatea Lui în Contemporanietate

Introducere “nimic nu mă încîntă mai mult, decît cerul instelat deasupra capului meu Şi legea morală din mine” Imm.Kant Nu ştiu de ce am ales...

Eseu - Doua Concepte despre Libertate

Sunt foarte multi factori in jurul nostru care ne influenteaza deciziile, de orice natura ar fi acestea. Societatea este fara indoiala in oarecare...

Generalitati despre Politica

Ceea ce este si mai grav este sfidarea opiniei publice prin prezentarea denaturata a realitatii. In acest domeniu descrierea realitatii este un...

În Căutarea Fericirii

Kant considera fericirea ca fiind un ideal. Dar prin aceasta nu întelegea ca era de neatins, ci, mai degraba ca noi nu suntem în masura sa judecam...

Te-ar putea interesa și

Etica Datoriei în Concepția lui Immanuel Kant

ETICA DATORIEI ÎN CONCEPŢIA LUI IMMANUEL KANT 1. FILOSOFIA KANTIANĂ Născută ca cel mai frumos dar pe care zeii l-au făcut oamenilor, filosofia a...

Sublimul sau mai Mult decât Frumosul

Introducere: Ne asumăm prin această lucrare o ipostază de istoric al unei teme derulată în plan teoretic. Teoria sublimului a cunoscut doar...

Immanuel Kant

INTRODUCERE În acest referat eu am sa încerc sa fac o rezumare a vietii si a activitatii marelui filosof german Immanuel Kant, nascut în 1724 si...

Principiul separației puterilor în stat

INTRODUCERE Citind constituțiile multor state europene și nu numai, am putea fi tentați să punem sub semnul îndoielii însăși existența puterilor...

Filosofia idealistă a lui Immanuel Kant

I. INTRODUCERE Biografie. Nascut ca cel mai frumos dar pe care zeii l-au facut oamenilor, filosofia a aparut ca raspuns la intrebarile: ce este...

Kant - Filosofia Dreptului

Immanuel KANT Născută ca cel mai frumos dar pe care zeii l-au făcut oamenilor, filosofia a apărut ca răspuns la întrebări: ce este existenţa; care...

Immanuel Kant vs Rene Descartes - Critica Ratiunii Pure vs Discurs asupra Metodei

Kant îşi începe lucrarea „Critica raţiunii pure” prin a o dedica "Excelenţei Sale Ministrului Regal de Stat Baron von Zeidlitz" lucrare care...

Spatiul si Timpul in Viziunea lui Immanuel Kant

Inca din perioada lor incipienta, cele doua moduri de gandire – filosofia si stiinta– s-au aflat in stransa legatura, gandirea speculativa fiind...

Ai nevoie de altceva?