Influența Controlului Social asupra Accesului la Mijloacele de Comunicare

Introducere

Comunicarea poate îmbraca diverse forme, de la o discutie confidentiala sau o consfatuire în procesul de munca, pâna la un program de televiziune (gen Cupa UEFA) pentru milioane de telespectatori. Un bilet, o scrisoare, o brosura, un ziar, radioul, fiecare comunica ceva, în sensul clasic, de transmitere a informatiei. Deosebirile dintre toate aceste forme de comunicare sunt, bineînteles, uriase, tinând atât de suportul informatiei (hârtie, unde sonore), cât si de numarul celor implicati în procesul de comunicare (doi, putini, multi sau o masa de oameni). Prin prisma acestor idei, lucrarea de fata îsi propune sa evidentieze conexiunea dintre accesul la mijloacele de comunicare si controlul social. Ne vom referi atât la mass-media, cât si la comunicarea interpersonala mediata sau nu tehnologic (prin telefon, e-mail, chat, web-cam, etc.). Tema este inspirata din modelul lui Gerbner, exponent al scolii proces, din perspectiva caruia comunicarea este un proces linear. Vom face apel la acest model, pe baza caruia vom sprijini argumentatia în favoarea ipotezei propuse.

Ipoteza

Daca limitarea accesului la canalele si mijloacele de comunicare este apanajul celor ce detin puterea (în sens weberian), atunci putem spune ca aceasta reprezinta o forma de control social, formal sau informal.

Precizari terminologice

Înainte de a trece la argumentarea ipotezei propuse, consideram necesara definirea termenilor cu care vom opera.

Canalele de comunicare sunt caile care permit difuzarea mesajului; ca determinante principale putem aminti:

- faptul ca presupune o coerenta de comunicare între emitator si receptor;

- este principalul spatiu în care se pot strecura factorii perturbatori (zgomotele).

John Fiske considera canalul drept unul dintre cele mai importante elemente ale procesului de comunicare, definindu-l drept “mijlocul fizic prin care este transmis semnalul. Principalele canale sunt undele de lumina, undele sonore, undele radio, cablurile telefonice, sistemul nervos si altele asemenea ”. Relativ la acestea, Boissevain spune ca legaturile dintre o anumita persoana si un numar de alte persoane reprezinta potentiale canale de comunicare, iar pentru Myers, canalele de comunicare reprezinta modul modul în care “mesajul este oferit – fata în fata, în scris sau prin film sau în orice alt fel ”. Gândindu-ne numai la modul în care modul fizic, de exemplu, ergonomia scolara, exercita influente asupra tipului de comunicare dintre elevi si profesori sau dintre elevi ca atare; astfel, situarea bancilor predominant pentru un învatamânt frontal predispune comunicarea profesor-elev, dar o frâneaza pe cea elev-elev.

În aceeasi ordine de idei, Steers afirma ca “un canal de comunicare este o diagrama care arata toate pattern-urile de comunicare posibile în grup, între membrii acestuia ”. În perspectiva acestor definitii, putem distinge doua modalitati de a privi canalul de comunicare: în sens larg, el defineste totalitatea posibilitatilor fizice de comunicare (fie prin viu-grai, fie prin mediere tehnologica - telefon, e-mail, videofon, etc., în cazul comunicarii interpersonale, fie prin canale precum presa, televiziunea, radio-ul, Internet-ul, în cazul comunicarii de masa); în sens restrâns, canalul poate fi privit în functie de modul de structurare a comunicarilor, în cazul unui colectiv, relativ la distributia în spatiu a persoanelor.

În legatura cu canalul, comunicarea dezvolta o functie speciala, definita de Roman Jakobson, drept functia fatica (sau empatica), al carei rol este acela de a pastra canalele de comunicare deschise, de a mentine relatia dintre destinatar si emitator, de a confirma ca are loc comunicarea. Ea este orientata astfel spre factorul contact, atât la nivel fizic si psihologic (de exemplu: “Alo, ma auzi?”, “Întelegi?”). Aceasta functie fatica este strâns legata de redundanta mesajului (discursurile trebuie sa fie mai redundante decât scrisul, întrucât cititorul nu îsi poate induce propria redundanta, ca în cazul lecturii când este posibila reîntoarcerea la textul parcurs) .