Limbajul ca Panaceu al Problemelor Filosofice

Acest subiect se inscrie in aria dezbaterilor filosofice privitoare la rolul limbajului in clasificarea si rezolvarea problemelor filosofice.

Limbajul este conceput ca find un procedeu al acestor probleme, adica un leac universal care ar putea vindeca orice problema.

Tema eseului este centrata pe analiza operei lui Wittgenstein Ludwig (1889-1951) consacrate esclusiv cercatari naturi si structuri limbajului.Este stiut ca Wittgenstein a pus in centrul preocuparilor filosofice problematica limbajului.

In lucrarea sa “Tractatus Logico-Philosophicus” (1921) se ocupa in principal de conditilie pe care orice simbolism inteles ca reprezentare a faptelor trebui sa se indeplineasca.

Un asemenea “limbaj” consta din elemente combinate astfel incat sa reflecte intr-o corespondenta biunivoca elemente si structura lumii.

Wittgenstein caracterizeaza lumea drept totalitatea faptelor si nu a lucrurilor.Faptele sunt stari de lucruri care exista, adica stari de lucruri reale, nu doar posibile, ce au drept correspondent propozitiile adevarate , in sensul ca sunt reprezentate prin propozitii adevarate; lumea sau universul despre care se spune ca este “intreaga realitate”constitue totalitatea faptelor in spatial logic.

“Propozitia e o imaginea a realitati …este o transpozitie a realitatii, asa cum o gandim noi” afirma Ludwig Wittgenstein si tot el introduce o distinctie de baza intre “ a spune “ si “a arata” – un enunt poate sa aserteze o anumita stare de lucruri prin faptul ca are aceasi structura cu aceea pe care o reprezinta .

Teoria propozitiei ca imagine a lui Ludwig Wittgenstein a fost in masura sa reclame pentru etica spatiul lipsit de factualitate, un spatiu, pentru a spune asa “subiectiv”. In eseul intitulat se insista asupra necesitati de a renunta la “modalitatea traditionala de abordare a problemelor filosofice, nu pentru a ne pune la dispozitie mai mult in privinta ”solutiilor”, ci pentru a privii problemele in sine intr-un fel prin care sa intelegem de ce ele nu necesita astfel de “solutii””.

Problemele adevarate ale filozofiei sunt cele acesibile analizei logice ce primesc o solutie prin aplicarea instrumentelor de analiza oferite de noile rezultate ale cercetarii logice.Limbajul nu este doar un mijloc de comunicare, ci si mediul in care prinde contur si se articuleaza gandirea.Explicatia pe care Wittgenstein o da limbajului determina disparitia ca probleme a filosofiei traditionale: “cunoasterea cu privirea la existenta lumii exterioare”, “faptul ca nu putem sti cu adevarat daca cineva sufera, ci putem numai deduce acest lucru din comportamentul respectivei persoane”.

Filozofia, in principal se intemeieaza pe confuzia referitoare la modul in care limba isi dobandeste sensurile, majoritatea problemelor fiind pseudoprobleme, fie gresit concepute. Filozofia nu reprezinta, dupa Wittgenstein, o teorie, cunoasterea cu valoarea universala sau constructie libera a spiritului, insa el deosebeste net filozofia de stiinta si o restrange la clasificarea logica a vorbirii; in acest contest distingem intre problemele reale si cele logico-lingvistico-gramaticale.

Filosofia nu are drept obiect limbajul, ce este o imaginea a naturii gandirii, a cunoasterii, a naturii persoanei si a responsabilitatii moralei. Metodele sale sunt printer altele si lingvistice sau gramaticale dar aceasta nu face filozofia o ramura a lingvisticii.