Minciuna - un rău necesar

1. INTRODUCERE

1.1. Definiție

"Minciuna este sâmburele care dă roade în toate pământurile, de aceea se poate cultiva cu atâta plăcere pretutindeni. Roadele ei însă sunt amare și seci." (Vasile Conta)

Mințim! Cu toții o facem. Exagerăm, minimalizăm, evităm confruntarea, evităm să rănim sentimentele oamenilor, uităm în mod convenabil, păstrăm secrete. Ca majoritatea oamenilor și eu mă bucur de micile beneficii ale neadevărului și totuși continui să mă gândesc la mine ca la o persoană cinstită.

Minciuna există dintotdeauna și tot de atunci este și dezaprobată. Însă a fost alături de umanitate de la începuturile ei, la toate nivelurile sociale. În epoca modernă, răspândirea minciunii a crescut exponențial ca urmare a dezvoltării mijloacelor de comunicare și chiar mai mult, ea începe să fie aprobată și uneori recomandată.

În dicționarul explicativ al limbii române, noțiunea de minciună este definită ca ”Afirmație prin care se denaturează în mod deliberat adevărul; neadevăr ”.

De ce există minciună? Are omul nevoie de minciună? O serie de gânditori au vorbit despre nevoia de minciună a oamenilor și de incapacitatea oamenilor de a cunoaște și accepta adevărul total.

Minciuna, conform lui Robert Feldman, profesor de psihologie la Universitatea din Massachusetts, ”este o deprindere de bază pe care o învățăm de la vârsta de trei ani”. Mai mult, ”o vom folosi ca mijloc de a atinge succesul: social, profesional, sexual, politic”.

Nietzsche spunea: “avem nevoie de minciuni pentru a trăi”. La fel și Kierkegaard se întreba: „suntem oare pregătiți să recunoaștem toate consecințele adevărului?”. Omul poate să înfrunte mai ușor realitatea și condiția de muritor prin minciună. Tudor Arghezi spunea că omul „se dezagrega” atunci când nu este mințit.

Un punct de vedere clasic este acela că efectele minciunii sunt cel mai adesea negative, așa că minciuna ar trebui evitată, cu excepția situațiilor extreme. Șoselei Bok susține că minciuna trebuie menținută în anumite limite (care au fost depășite de mult), dar nu putem absolutiza spunând că trebuie evitată cu orice preț. Ar fi ca și cum am cere unui om să nu mai fie om, să fie perfect, să fie o mașină, ca și cum nu ar mai avea sentimente și impulsuri cărora să le facă fată.

Din punct de vedere religios, minciuna este considerată a fi un păcat, aceasta ”se cultivă în inimă și în imaginație, se manifestă întru desăvârșire prin gesturi, cuvinte și fapte cu scopul de a se falsifica adevărul și a înșela pe aproapele” (Ioan 8,44; F. Ap. 5,3-5; Efes. 4,25; V. Martor).

Minciuna este întotdeauna motivată, supradeterminată de dorințe, de interese. Ascundem adevărul pentru a evita dispute, din comoditate, pentru evitarea complexelor de inferioritate sau pentru a nu deranja alte persoane. Denigrarea, evitarea responsabilității sau afilierea la anturaj sunt alte motive ce stau la baza unei minciuni. Ea este o cale de împlinire facilă a unui scop bun sau rău, este o achiziție culturală ce se rafinează pe măsură ce subiectul ajunge la o anumită performanță cognitivă, dobândește o anumită experiența praxiologică.

Ea este un liant social cu un caracter dual foarte pronunțat. Deși este detestată, în lipsă, lumea în care trăim ar deveni un haos.

1.2. Tipuri de minciuni

Există mai multe tipuri de minciuni, însă cele mai des întâlnite sunt:

- Minciuna mare - are ca scop sa înșele victima în a o face sa creadă informațiile spuse de cel care minte, ceva care va fi contrazis, probabil, de unele informații pe care victima le posedă deja. În cazul în care minciuna este suficient de mare, poate reuși, datorită reticenței victimei sa creadă că un neadevăr de o asemenea mărime ar fi într-adevăr, fabricat;

- Cacealma (bluffing)- este atunci când pretinzi că ai informații pe care nu le ai de fapt. Cacealmaua este un act de decepție care este rareori văzut ca o faptă imorală când se întâmplă în timpul unui joc în care această decepție este de acord în prealabil de către jucători;

- Minciuna deschisă- Este o minciună spusa drept si confident in față, cu scopul de a fi convingător;

- Minciuna majordom- minciuni mici spuse electronic și sunt folosite pentru a încheia o conversație;

- Minciuna contextuală- atunci când o persoană susține un punct de vedere care pare plauzibil, dar în realitate, acea persoană nu deține cu adevărat informații cu referire la ceea ce susține cu înverșunare;

- Economia cu adevărul- dezvăluirea atentă a faptelor, fără a detalia cu prea multe informații; a vorbi cu grijă;

- Minciuna de urgență- minciună strategică, spusă atunci când adevărul nu poate fi spus pentru că provoacă daune sociale;

- Exagerarea- apare atunci când cele mai fundamentale aspecte ale unei afirmații sunt adevărate, dar numai într-o anumită măsură. Este văzută ca „întindere a adevărului” sau a face ca ceva sau cineva sa para mai puternic, slab sau real decât este;

- Minciuna glumeață- sunt făcute pentru amuzament și formulate într-un mod pe care să îl înțeleagă toți participanții conversației, un exemplu este ironia sau tachinarea;

- Minciuna pentru copii- sunt în general mediocre, în care deseori se utilizează eufemisme, pentru a fi mai ușor pentru adulți să abordeze un subiect cu un copil;

- Minciuna prin omisiune- este acea minciună prin care se omit date importante, lăsând în mod deliberat o concepție greșită unei persoane;

- Minciuna în afaceri- vânzătorul unui produs sau serviciu poate sa facă publicitate falsă despre ceea ce oferă, în special când are competiție,

- Minciuna nobilă- este una care în mod normal ar crea disconfort dacă adevărul ar ieși la suprafață, dar oferă unele beneficii pentru mincinos făcând un bine societății ceea ce înseamnă că face bine altora;

- Minciuna albă- sunt minciuni minore care sunt considerate inofensive, sau chiar benefice, pe termen lung, este modul de a spune doar parțial adevărul, pentru a nu fi suspectat de minciună, în scopul evitării întrebărilor incomode;

- Jurământul fals- este un tip minciună sau un tip declarație falsă dată sub jurământ în timpul unui proces juridic la tribunal sau în orice tip de jurământ scris;

- Reclamă exagerată- sunt afirmații exagerate, de obicei găsite în publicitate si anunțuri, cum ar fi „cea mai bună calitate, la cel mai mic preț”. Asemenea afirmații sunt puțin probabil sa fie adevărate, dar nu poate fi dovedit că sunt false, deci nu încalcă legea;